Nerespectarea regulilor în cadrul activităţilor de la locul de muncă dar şi condiţiile precare în care angajaţii muncesc reprezintă premisele de bază pentru accidentele de muncă. Legea spune însă că, în situaţiile în care oamenii sunt declaraţi inapţi de muncă, dar ancheta de la medicina muncii recomandă că poate fi încadrat în câmpul muncii, angajatorul are obligaţia să soluţioneze cazul. Adică să îl angajeze pe un post care coincide cu situaţia sa medicală, adaptând astfel locul de muncă la situaţia celui bolnav. Incapacitatea de muncă datorată diferitelor accidente sau afecţiuni poate fi temporară sau definitivă. În cazul în care este vorba despre incapacitate de muncă, persoana în cauză are dreptul la asistenţă medicală şi indemnizaţii sau concedii. În vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi a recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii pot beneficia de indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă, concediu şi indemnizaţie pentru carantină, tratament balnear, conform programului individual de recuperare.   O anchetă medicală   „Accidentele de muncă se declară nominal printr-o procedură care confirmă diagnosticul de boală. Are loc o anchetă rea-lizată de un medic de medicina muncii şi medicul curant care stabileşte dacă este vorba despre o incapacitate de muncă temporară sau definitivă”, a explicat, pentru „Cuget Liber”, dr. Septimiu Voinescu, medic primar medicina muncii din Constanţa. Legea a introdus asistenţa medicală de urgenţă la locul accidentului, tratament medical ambulatoriu, analize şi medicamente prescrise de medic, servicii medicale în spitale specializate pe boli profesionale, tratament de recuperare a capacităţii de muncă, servicii de chirurgie reparatorie, precum şi investigaţii de specialitate şi analize de laborator. Toate aceste proceduri medicale pot asigura întoarcerea la muncă a bolnavului.   Rolul medicului de medicina muncii   Medicul de medicina muncii stabileşte anual un program de activitate pentru îmbunătăţirea mediului de muncă, din punct de vedere al sănătăţii în fiecare domeniu de activitate. Specialiştii susţin însă că incidenţa bolilor profesionale din anumite domenii a scăzut datorită noilor structuri la care domeniile de muncă au aderat. „De exemplu, noxele profesionale s-au diminuat în ultimii ani, pentru că s-a schimbat structura profesională, iar procedurile ca atare nu mai utilizează substanţe atât de nocive”, a completat medicul Septimiu Voinescu.   Printre bolile care pot crea incapacitate de muncă, numite şi boli profesionale, sunt afecţiuni ale sistemului nervos datorate mişcărilor repetitive ale corpului, vibraţiilor, sau radiaţiilor, boli ale ficatului datorate substanţelor chimice hepatotoxice, boli ale sistemului respirator provocate de alergeni şi iritanţi respiratori profesionali.