Alergiile alimentare apar în momentul în care sistemul imun reacţionează anormal la substanţele conţinute în alimentele ingerate, producând, astfel, o reacţie alergică. Aceste alergii alimentare sunt mai des întâlnite la copiii mici decât la adulţi.
Specialiştii sunt de părere că aceasta poate apărea din cauză că sistemul imunitar şi aparatul digestiv al copiilor nu sunt complet dezvoltate, favorizând apariţia multor afecţiuni. În concluzie, chiar dacă este greu de crezut, alimentele consumate zilnic nu ne aduc doar aport de calorii, vitamine şi minerale, ci ne pot aduce şi neplăceri. De cele mai multe ori, acestea apar în urma declanşării unui conflict imun între proteinele sau aditivii alimentari şi propriul nostru sistem imunitar.
Şi mai interesant, doar proteinele, nu grăsimile sau carbohidraţii pot declanşa acest război intern, cu urmări nebănuite. Alergiile alimentare, căci despre ele este vorba nu apar niciodată la un aliment nou introdus în dietă.
Mai grav, acestea pot apărea după doar câteva minute de la ingerarea alimentului. În principiu, este vorba despre o reacţie alergică de tip imediat, care este mediată prin anticorpi din clasa imunoglobulinelor E (IgE) şi este tipul de reacţie ce poate avea potenţial de severitate până la şocul anafilactic.
Potrivit dr. Adriana Bălaşa, medic pediatru, grupele de alimente responsabile pentru 90% din alergiile alimentare sunt ouăle, laptele, arahidele, grâul, soia, nucile provenite din arbori (nuci, nuci braziliene, nuci caju), peştele (ton, somon şi cod), crustaceele (homar, creveţi şi crab), susanul şi kiwi. De asemenea, alergiile pot avea o predispoziţie genetică, mai depind şi de stilul de viaţă sau de faptul că, de multe ori, cumpărăm alimente procesate, ambalate, cu conservanţi şi potenţiatori de gust. Desigur, pot apărea şi alergii de tip tardiv, la mai mult de şase ore de la ingerarea alimentului cu pricina. Ele sunt mediate prin alte tipuri de reacţii imune, cu implicarea unor celule cu memorie, ce vor recunoaşte şi declanşa semnalul inflamaţiei alergice în ţesuturi. De obicei, aceste celule sunt evidenţiate şi recunoscute prin biopsierea mucoasei tractului digestiv.
Cert este că aceste alergii alimentare, în funcţie de tipul fiecăreia pot duce, mai departe, la urticarie, prurit, afectarea tractului gastro-intestinal (greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree), afectarea aparatului respirator (rinoree, tuse, dispnee).
Totodată, în urma ingestiei unor alimente poate apărea şi sindromul de enterocolită indusă de proteine alimentare. Din nefericire, acestea nu se pot detecta prin teste alergologice. „Singurul test de diagnostic este eliminarea alergenului suspectat cu ameliorare parţială/totală şi reapariţia simptomelor la reintroducerea alergenului”, a declarat pentru „Cuget Liber”, dr. Adriana Bălaşa.
Specialistul a precizat că, spre exemplu, alergiile la ou, lapte, grâu, soia dispar în copilărie. Apoi, în medie 50-60 % dintre copii capătă toleranţa la vârsta şcolară, dar studiile actuale arată că acestea dispar mai greu în ultimii ani. „Alergiile la arahide, nuci, crustacee, peşte tind să persiste la vârsta de adult”, a explicat medicul.
În caz de anafilaxie, principalul tratament indicat când apar elementele de gravitate este adrenalina autoinjectabilă, care trebuie purtată în permanenţă de către pacientul care a experimentat o asemenea reacţie.
În cazul formelor uşoare şi moderate de alergie alimentară se vor administra antihistaminice orale, iar pentru formele extinse de alergie şi/sau însoţite de angioedem, corticosteroizi orali sau injectabili.
