27 Iulie 2018
1126 accesări
0 comentarii

Nu există om care să nu fi experimentat măcar o dată emoții negative, de cele mai multe ori aparent fără justificare, neavând o cauză bine determinată. Cu toții am trecut prin așa ceva, dar majoritatea dintre aceste persoane susțin că la ora actuală duc o viață liniștită, chiar dacă în trecut au trăit experiențe negative mai mult sau mai puțin traumatizante.

De cele mai multe ori - declară Laura Georgescu, psihoterapeut - persoanele care experimentează emoții negative au senzația că trecutul rămâne actual și simt că retrăiesc la nesfârșit experiența negativă prin care au trecut la un moment dat.

„Aceste persoane evită, de regulă, situațiile care le-ar putea genera aceste trăiri, dar, din păcate, evitarea acestora este de fapt modalitatea prin care își intensifică emoțiile negative. Unele persoane evită la propriu situațiile, altele consumă alcool sau recurg la medicamente pentru a evita emoțiile negative. Dintre toate mecanismele de apărare, evitarea experențială este cea mai dezavantajoasă, deoarece toate aceste emoții se vor intensifica”, a explicat specialistul.

Psihoterapeutul consideră că amintirile sunt cele care stau la baza simptomelor negative, iar frica, mânia, dezgustul, vinovăția, invidia, gelozia, toate ne semnalează că ceva nu este în regulă și ne determină să luăm măsuri pentru restabilirea echilibrului.

Altfel spus, fiecare tip de emoție negativă predispune la o reacție comportamentală particulară, disprețul, mânia, invidia duc la atac sau opoziție, pe de altă parte, rușinea și frica determină comportamentul de retragere din viața socială, iar tristețea duce la abandonarea scopurilor.

„Toate aceste emoții sunt declanșate de amintiri și proiecții datorate faptului că momentul traumatizant din trecut nu a fost conștientizat și vindecat, stările revenind chiar dacă persoana se află, în prezent, în echilibru emoțional. Este suficient un factor declanșator aparent neînsemnat pentru ca tot trecutul să revină în prezent cu aceeași intensitate. În aceste momente, apare ca mecanism de apărare, neacceptarea sau ignorarea experiențelor emoționale negative, devalorizarea lor, lipsa permisiunii de a simți și exprima emoții negative, iar acestea pot crea ulterior multe probleme, suferința provenind din neacceptarea durerii și indisponibilitatea de a trăi emoțiile negative, din convingerea că este prea greu, nedrept, dureros sau ideea că a trecut mult timp și teoretic problema s-a rezolvat de la sine”, a completat Laura Georgescu.

Ca urmare, acceptarea, chiar dacă pare dureroasă, reprezintă alegerea unei atitudini pozitive și de compasiune față de propria persoană, iar rezultatul va fi capacitatea de a trăi în prezent, care duce la conștientizarea faptului că nu suntem una cu gândurile noastre. Mai mult decât atât, acceptarea stărilor poate duce la conștientizarea faptului că o amintire a unei experiențe neplăcute poate declanșa o avalanșă de trăiri negative. De asemenea, acceptarea începe odată cu observarea gândurilor în timp real și conștientizarea gândurilor, acesta fiind un exercițiu mental recomandat de psihoterapeuți.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Mirabela ŞERBĂNESCU