Cu toţii am experimentat sentimentul de frică, dar câţi dintre noi am ajuns la anxietate sau chiar la un atac de panică? De multe ori, anxietatea este confundată cu frica, dar diferenţa dintre cele două este majoră.

Cum facem diferenţa între anxietate şi frică

Anxietatea presupune existenţa fricii, însă ea este resimțită mult mai amplu de către persoana în cauză. Psihologii descriu frica drept o reacţie firească într-o situaţie periculoasă.

„Atunci când creierul sesizează un pericol, el mobilizează întreg corpul la reacţie: de luptă sau de fugă, soldată cu un efect (reacţie), după care urmează relaxarea prin gestionarea situaţiei”, declară psihologul Elena Ranga.

Pe de altă parte, în cazul anxietăţii, lucrurile stau cu totul altfel. „Persoana anxioasă resimte o frică intensă cu reacţii în tot corpul, însă fără a fi într-o situaţie de pericol”, subliniază specialistul.

De unde provine teama în anxietate

Dacă teama nu este generată de o situaţie periculoasă, atunci de unde provine ea? Psihologii o atribuie imaginaţiei şi gândurilor persoanei în cauză. Astfel, teama apare pe baza unor idei nerealiste, anticipative, dar fără suport concret în realitate.

Persoana anxioasăajunge să fie controlată de frică şi chiar să-şi conducă viaţa în aşa fel încât să evite potenţialii factori de stres. Calitatea vieţii şi adaptarea sunt afectate profund pe termen lung.

Atacul de panică, cea mai frecventă formă de anxietate

Potrivit psihologului, există mai multe tipuri de tulburări anxioase, însă cea mai frecventă formă a anxietăţii este atacul de panică. „Acesta reprezintă o perioadă discretă în care există debutul brusc al unei frici sau terori intense, asociate adesea cu senzaţia de moarte iminentă”, precizează Elena Ranga.

Simptomele atacului de panică sunt scurtarea respiraţiei, senzaţie de sufocare, palpitaţii, durerea sau disconfortul precordial, transpiraţii, tremurături, greaţă, detresă abdominală, ameţeală, derealizare sau depersonalizare, frică de a nu muri, de a nu înnebuni sau de a pierde controlul, până la parestezii.

Există 3 tipuri de atacuri de panică:

• Inopinante (nesemnalizate) – nu poate fi ataşat unui stimul declanşator clar;
• Circumscrise situaţional (semnalizate) – apar inevitabil la expunerea la un anumit stimul;
• Predispuse situaţional – apar inconstant în situaţii similare.

Stabilirea diagnosticului pentru atacul de panică

Deoarece atacul de panică apare în multe tulburări anxioase, este necesară o evaluare fiziologică amănunţită, dar şi una efectuată de către psihologul clinician şi medicul psihiatru.

Vorbim de atac de panică atunci când nu poate fi identificată nicio cauză somatică pentru simptomele recurente de panică.De regulă, persoanele cu atac de panică îşi fac numeroase controale medicale înainte să consulte serviciile unui specialist în psihologie/psihiatrie. Acest lucru este firesc şi este foarte recomandat ca înainte de stabilirea unui diagnostic psihiatric şi începerea oricăruitratamentsă se facă un consult medical de specialitate care să excludă orice condiţie medicală care poate avea simptome similare

-declară psihologul Elena Ranga.

Cum tratăm atacul de panică

Medicaţia psihiatrică şi psihoterapia combat împreună atacul de panică. Tratamentul anxietăţii este unul individualizat, cu o durată variabilă, în funcție de problematica pacientului. Este important să se urmeze tratamentul prescris de către medic. Numai la recomandarea acestuia pot fi administrate antidepresive şi anxiolitice. Studiile arată că un tratament adecvat poate reduce sau elimina complet atacurile de panică la 70-90 la sută dintre pacienţi.

Specialiştii atrag atenţia că vindecarea anxietăţii este mai rapidă dacă tulburarea este identificată mai devreme. Aşadar, dacă prezentaţi o parte din simptomele anxietăţii sau atacului de panică, prezentaţi-vă din timp la medic şi nu lăsaţi frica să vă domine viaţa şi să vă limiteze bucuria de a trăi.