Începând de la afecţiuni congenitale şi până la cele căpătate în primii ani ai copilăriei, cum este otita, copiii se pot confrunta cu aceste probleme la care părinţii trebuie să fie foarte atenţi
Dacă în cazul adulţilor problemele de auz le afectează viaţa socială şi îi împiedică uneori chiar să îşi păstreze locul de muncă, copiii care s-au născut cu astfel de deficienţe sau le-au căpătat pe parcurs, trebuie să poarte aparate auditive pentru a-şi dezvolta corect vorbirea.
Ridiculizaţi adesea de cei din jur pentru lipsa de comunicare, hipoacuzicii suferă de un handicap invizibil, care, în lipsa unei protezări auditive, nu le permite să înţeleagă ceea ce vor-besc cei din jur şi nici să le răspundă.
Dacă adulţii se confruntă cu izolarea, copiii nu reuşesc să îşi dezvolte vocabularul şi nici să înveţe să scrie sau să citească, fiind marginalizaţi în mediul şcolar. „Începând de la afecţiuni congenitale şi până la cele căpătate în primii ani ai copilăriei, cum este otita, copiii se pot confrunta cu aceste probleme la care părinţii trebuie să fie foarte atenţi. Noi am pus proteze şi copiilor cu vârste de 2 sau 3 ani.
În orice caz, copiilor li se pun două aparate auditive în ambele urechi pentru că ei sunt în creştere şi trebuie să crească echilibrat, urechea fiind organ de echilibru. Apoi, trebuie să facem protezarea cu aparate auditive performante pentru ca el să înţeleagă procesul şi să înceapă, ulterior, cu ajutorul unui logoped, să îşi dezvolte vocabularul.
Pe măsură ce cresc, pentru că poate scădea auzul, îi retestăm şi le punem aparate cu acoperire mare. Pe cei foarte mici îi trimitem la Bucureşti unde se testează valorile auzului în somn, teste cu care vin la noi şi ne dăm seama de ce tip de aparate au nevoie”, a explicat Zinaida Ruţă, audiolog audio-protezist în cadrul cabinetului Audiozima.
Aparatele auditive pentru copii trebuie să fie performante
Deşi aparatele auditive au rolul de a-i ajuta pe pacienţi să nu îşi piardă auzul, diferenţele dintre adulţi şi copii nu se opresc doar la capitolul acesta. Specialiştii spun că, dacă un adult îşi poate permite să poarte un aparat mai ieftin, cu doar câteva canale de percepere a sunetelor, copiii trebuie să poarte proteze dintre cele mai performante. „Explicaţia este foarte simplă: un adult care şi-a pierdut auzul nu îl va recăpăta niciodată, iar aparatul îl va ajuta să prelungească starea actuală, pe când un copil trebuie să poarte un aparat auditiv performant, cu cel puţin 12 canale de percepere a sunetelor pentru ca auzul său să fie apropiat de cel normal.
Mai mult decât atât, copiilor le schimbăm olivele la un interval de 6 luni pentru că ei sunt în continuă creştere. O altă diferenţă este aceea că, până în adolescenţă, ei nu pot purta decât aparate retroauriculare, adică în spatele urechii. Asta pentru că se poate crea un feed-back în canalul auditiv şi copilul începe să audă zgomotele denaturat”, mai spune specialistul.
„Mulţi copii se pierd pe drum pentru că nu sunt îndrumaţi corect”
În ciuda faptului că un copil nu trebuie să fie plimbat de la un cabinet la altul, pierzând în acest fel timp preţios până să ajungă să poarte un aparat auditiv, comunicarea dintre medici este întreruptă, la un moment dat. „Relaţia cu medicii ORL-işti nu mai este aceeaşi ca până acum câţiva ani, când zeci de copii ajungeau la noi pentru proteze. Sistemul nostru este insa acelaşi ca şi până acum, adică plata în rate, 10% reducere la achiziţionarea celui de-al doilea aparat şi service pentru aparatele achiziţionate, inclusive pentru copii”, completează audiologul Zinaida Ruţă. 
