Apendicita este o afecţiune ce constă în inflamarea apendicelui, un segment de forma unui tub, lung de aproape 9 cm, care vine în prelungirea intestinului gros. Nu se cunoaşte cu certitudine rolul apendicelui, dar se ştie un lucru certdespre el: putem supravieţui în lipsa lui, fără a suporta consecinţe evidente.
Apendicita intră în categoria urgenţelor medicale care necesită intervenţie chirurgicală rapidă pentru îndepărtarea apendicelui. Dacă nu este tratată, apendicele inflamat se va sparge, răspândind infecţia în cavitatea abdominală. Acest lucru poate duce la peritonită, o inflamaţie gravă a peritoneului, o membrană care acoperă pereţii abdomenului şi suprafaţa organelor din cavitatea abdominală. Peritonita poate fi fatală dacă nu este tratată imediat cu antibiotice puternice.
Uneori se formează un abces plin cu puroi în afara apendicelui inflamat. Apoi se formează un ţesut cicatrizant care separă apendicele de restul abdomenului, prevenind răspândirea infecţiei. Un apendice abcedat reprezintă o situaţie mai puţin urgentă, dar din nefericire, nu poate fi rezolvată fără operaţie. Din acest motiv, toate cazurile de apendicită sunt tratate ca urgenţe care necesită intervenţii chirurgicale.
Cauzele apendicitei
Apendicita are loc atunci când apendicele se blochează, de cele mai multe ori cu materii fecale, cu un obiect străin sau este provocată de cancer. Alte cauze includ infecţiile, din moment ce apendicele se inflamează în urma unei infecţii prezente în organism.
Cum se manifestă apendicita
Simptomele clasice ale apendicitei includ:
În aproximativ jumătate din cazuri, apar şi alte simptome de apendicită, precum:
Dacă prezentaţi unul dintre simptomele de mai sus, consultaţi un medic imediat deoarece este foarte important ca diagnosticul şi tratamentul să fie stabilite din timp. Nu luaţi niciun medicament împotriva durerii, antiacid saulaxativ şi nu aplicaţitampoane de încălzire deoarece acestea pot provoca spargerea apendicelui.
Diagnosticarea apendicitei poate fi complicată
Simptomele apendicitei sunt de multe ori neclare sau foarte asemănătoare cu alte afecţiuni precum problemele cu vezica biliară, infecţiile vezicii sau tractului urinar, boala Crohn, gastrita, infecţiile intestinale sau problemele la ovare.
Pentru a pune diagnosticul sunt necesare următoarele teste:
Tratament
Tratamentul standard pentru apendicită este apendendicectomia, operaţia de extirparea apendicelui.
În general, dacă există suspiciune de apendicită, medicii preferă să aleagă metoda sigură şi să scoată apendicele pentru a evita spargerea lui. Dacă apendicele a format un abces, sunt posibile două proceduri: una pentru a drena puroiul şi lichidul, iar următoarea constă în îndepărtarea chirurgicală a apendicelui.
Oricum, există unele cercetări care arată că tratamentul cu antibiotice poate exclude posibilitatea operaţiei.
La ce trebuie să vă aşteptaţi după apendicectomie
Înainte de apendicectomie, sunt administrate antibiotice pentru a combate eventuala peritonită. De obicei, este efectuată anestezia generală, iar apendicele este scos printr-o incizie de aproximativ 10 cm sau prin laparoscopie. În cazul peritonitei, puroiul este eliminat din abdomen.
La 12 ore de la operaţie veţi putea să vă ridicaţi din pat şi să vă mişcaţi. Puteţi reveni la activităţile normale în două sau trei săptămâni. Dacă operaţia este laparoscopică, incizia este mai mică, iar recuperarea, mai rapidă.
După apendicectomie, contactaţi medicul dacă:
Apendicita poate fi prevenită?
Din păcate, nu există nicio modalitate de prevenire a apendicitei. Totuşi, ea este mai puţin întâlnită la persoanele care consumă alimente bogate în fibre, precum fructele şi legumele proaspete.