Considerată o boală de alimentaţie, obezitatea nu are doar o componentă fiziologică, respectiv doar modalitatea de hrănire sau anumite disfuncţionări ale organelor interne, ci şi o componentă psihologică foarte importantă.

În multe situaţii, disfuncţionarea organelor interne, asociată cu anumite simptome, precum tahicardia, durerile cronice, ameţeli, cronicizarea disfuncţionalităţii (diabet, boli de ficat, rinichi etc.) sunt reacţii somatice la depunerea excesivă de grăsimi în organism. În anumite situaţii, mai întâi apare obezitatea, iar apoi boala somatică.

Tot mai mulţi părinţi devin îngrijoraţi de greutatea copiilor lor, chiar şi în condiţiile în care alimentaţia este relativ echilibrată. Obezitatea apare ca o reacţie psihologică de protecţie împotriva unor conflicte psihologice interne.

Astfel, în condiţiile în care copilul nu reuşeşte să îşi gestioneze emoţiile, să îşi satisfacă anumite nevoi reale, se simte „nevăzut” de către părinţii săi şi neputincios în relaţie cu aceştia. El ajunge să simtă frustrare, frică, nesiguranţă şi furie faţă de aceştia. Cât timp frustrarea lui şi manifestările comportamentale ale furiei sale sunt criticate de părinte, fără a fi soluţionată cauza, copilul ajunge să se simtă vinovat pentru emoţiile sale şi îşi va „înghiţi” furia, pentru a fi acceptat de părinte.

Dacă starea de tensiune şi furia nu sunt descărcate în mod adecvat, atât corporal, cât şi social, apare tendinţa de a mesteca tot timpul, pentru a descărca tensiunea psihică şi emoţională.

Grăsimea „protejează“copilul de abuzul emoţional

Copilul care resimte din partea părinţilor săi o presiune, pentru a le îndeplini dorinţele şi aşteptările, pe care ei înşişi nu le-au putut obţine (anumite rezultate performante la şcoală, sport sau diferite opţionale, ce ţin de un anume talent pe care el îl are sau nu), se simte neputincios, incapabil, insuficient de bun. Grăsimea care se depune îl protejează de abuzul emoţional, abuzul fizic (pedepse şi agresiuni fizice), obligă părintele să îi vadă neputinţa şi revolta împotriva cerinţelor şi îi „hrăneşte” nevoia de acceptare şi iubire necon-diţionată. Copilul capătă „greutate” în ochii părinţilor, nu mai poate fi forţat, constrâns să fie perfect, iar părintele este obligat să îl vadă şi să îl accepte, să îl iubească, chiar dacă este altfel decât îşi doreşte el.

De asemenea, în cazul cuplurilor conflictuale, copilul capătă greutate pentru a câştiga stabilitate şi siguranţă în forţele proprii şi pentru a evita oscilarea între părinţii săi, faţă de care se simte neputincios, vinovat şi furios.

O altă cauză a obezităţii este ataşamentul anxios. Astfel, dacă unul din părinţi, în mod special mama sau persoana care petrece cel mai mult timp cu copilul, în perioada 0-3 ani, este anxioasă privind copilul şi nevoile sale, se teme că nu este o mamă bună sau că nu îl îngrijeşte bine şi este excesiv de atentă privind anumite standarde legate de dezvoltarea „ca la carte” a copilului şi este mai puţin disponibilă emoţional faţă de acesta, cu răbdare, toleranţă, înţelegere şi căldură, copilul simte frica mamei în loc de iubirea încrezătoare şi învaţă ca model de gestionare şi „liniştire” a propriei frici - mâncarea.

Ce trăsături moşteneşte copilul de la părinţi

Nevoile primare ale copilului sunt de siguranţă, stabilitate, afecţiune şi acceptare. Părintele trebuie să fie disponibil emoţional pentru copil, într-un mod adecvat nevoilor copilului, să îl asculte şi să îl ghideze adecvat pentru beneficiul copilului, fiind conştient că este un model de viaţă pentru copilul său. Copilul nu moşteneşte doar fizionomia părintelui, ci şi strategiile acestuia de gestionare a conflictelor, de a se raporta la sine şi la ceilalţi, inclusiv perspectiva asupra vieţii şi a viitorului.

Obezitatea este o protecţie toxică, care adânceşte şi stabilizează suferinţa copilului şi a adultului. Scopul ei ar fi să protejeze de durere şi respingere, însă, în realitate, stimulează respingerea, atât personal, cât şi social, cultural, educaţional. Suferinţa şi respingerea pot fi eliminate, iar furia, care a fost provocată de acestea, poate fi folosită în mod benefic, cu strategii noi pentru creşterea şi satisfacţia personală.

Pentru informaţii suplimentare şi programări, apelaţi numărul de telefon 0723.580.669.

Psiholog Elena RANGA