Fracturile au loc tot anul,însă iarna este fără îndoială sezonul lor. Chiar dacă pentru mulţi fractura pare a fi o boală localizată, aceasta afectează întregul organism, putând uneori să ducă chiar la depresii. Dr. Marius Enescu, medic primar ortopedie traumatologie în cadrul clinicii Medstar 2000, explică ce sunt fracturile şi care sunt opţiunile de tratament.

Fracturile sunt leziuni specifice ţesutului osos. Fractura ca atare poate fi definită ca o discontinuitate în structura unui os, produsă în condiţii traumatice ce determină, de altfel, gravitatea fracturii.

„Fracturile se pot produce prin mecanism direct, atunci când o parte a scheletului este lovită, sau prin mecanism indirect, tot în condiţii traumatice, în cazul unei suprasarcini”, declară medicul ortoped Marius Enescu.

Ele se clasifică în fracturi închise, când zona fracturii nu are legătură cu exteriorul, şi în fracturi deschise, când focarul de fractură are o comunicare cu mediul extern printr-o plagă.

Puteţi recunoaşte o fractură dacă prezentaţi durere şi tumefacţie, dacă observaţi apariţia unei echimoze, precum şi scurtarea aparentă a membrului sau a unui segment din membrul afectat.

Potrivit dr. Marius Enescu, „un alt indiciu care arată că este vorba despre o fractură este faptul că pacientul nu mai poate folosi membrul afectat, caz în care acesta trebuie să se prezinte de urgenţă la medic”.

Diagnostic şi tratamentSemnele clinice care indică o fractură includ durerea în punct fix, prezenţa cracmentelor osoase, indicată de zgomotul produs de vibraţia fragmentelor osoase - este indicat totuşi ca fractura să nu fie mişcată pentru a nu produce daune mai mari -, alături de lipsa transmiterii mişcării către zonele distale.

Diagnosticul fracturilor presupune efectuarea unui consult de specialitate şi a radiografiei standard, faţă-profil.

„Medicul va stabili localizarea exactă a fracturii, dacă este cu deplasare sau nu, stabilind mai apoi strategia terapeutică. El are în vedere pe de o parte repoziţionarea fragmentelor osoase în postură anatomică normală, iar pe de altă parte, menţinerea poziţiei corecte, până la apariţia consolidării osoase, adică a calusului mineral”, precizează dr. Marius Enescu.

Metodele de tratament pot fi noninvazive, caz în care repoziţionarea fracturii osoase se realizează prin manevre ortopedice, sub anestezie. Imobilizarea se face folosind bandaje, atele, aparat gipsat. Dacă fractura este deschisă sau cu deplasare, atunci este nevoie de tratamentul chirurgical. Există operaţii care permit repoziţionarea fracturii osoase în postura corectă şi fixarea cu mijloace de implant - şuruburi, tije, plăcuţe - care ar trebui scoase după 12 luni. Totuşi, în cazul intervenţiei chirurgicale, există riscul infecţiei osoase.

La Medstar, există o abordare nouă asupra infecţiei osoase. „Utilizăm trepano-evidarea sau corticotomia seriată dirijată prin RMN, prin care atacăm focarele de infecţie intraosoasă folosind ulterior grefarea artificială cu antibiotic integrat. De asemenea, utilizăm oxigenoterapia hiperbară adjuvantă. Astfel se ajunge la un procent ridicat de vindecări, de peste 99 la sută, în condiţiile în care media este de 75-80 la sută. Această tehnică constituie subiectul unui proiect de cercetare desfăşurat la clinică”, declară dr. Marius Enescu.

Vindecarea fracturilordurează ani de zileFracturile se vindecă în patru etape. În prima săptămână, are loc faza pseudoinflamatorie, în care are loc reabsorbţia cheagului de sânge format. În următoarele două săptămâni, are loc formarea calusului fibros, care nu se vede la radiografie, însă ţine fractura pe poziţie. După trei săptămâni, fractura este stabilizată, însă imobilizarea continuă. Începe formarea calusului osos primitiv, etapă ce poate dura până la opt luni de zile. A patra etapă, de remaniere, este cea mai lungă, durează un an - un an şi jumătate, iar în cadrul său continuă recondiţionarea calusului mineral.

Aşadar, o clipă de neatenţie vă poate costa ani de zile de recuperare. Sezonul ninsorilor şi poleiului abia a început, iar cazurile de fracturi nu au întârziat să apară la Constanţa.

„Cele mai frecvente fracturi produse de căzăturile pe gheaţă sunt cele de gleznă, de la nivelul carpienelor şi articulaţiei mâinii”, adaugă medicul ortoped.