Când se nasc, bebelușii nu văd mai deloc, dar pe măsură ce cresc vederea lor devine din ce în ce mai bună. Tocmai de aceea, stimularea capacității vizuale a bebelușului este extrem de importantă, întrucât ei întâmpină dificultăți de concentrare. Cu toate acestea, în câteva luni de învățare intensă, vor învăța să se descurce bine prin imitarea mișcărilor, recunoașterea fețelor și interacțiunea cu cei din jur. Potrivit dr. Teodora Coteanu, bebelușul este atras, în primele luni de viață de obiectele cu contraste ridicate, de forme, mișcări și voci calde.

În acest sens, stimularea timpurie îi oferă celui mic siguranță, ajutându-l să își dea seama unde vă aflați și să-și recunoască mai ușor părinții. De exemplu, nou-născuții o văd pe mama care se află la aproximativ 20 sau 30 cm de ei, în ceață. Așa cum este și normal, privirea lor la naștere este îndreptată către mamă și mai ales către vocea ei. De asemenea, bebelușii văd culoarea întunecată a areolei, aceasta fiind o primă privire. Se spune că din cauza căldurii întunecate a pântecului lăsat în urmă, bebelușilor nu le place lumina. Din această cauză, în momentul în care urmăresc ceva cu ochii, o fac din lateral, nu de sus în jos, se uită la margini, și nu la centru. Cu toate acestea, nu încercați să forțați copilul să facă nimic. El va învăța să privească așa cum trebuie exclusiv prin joc, într-o atmosferă liniștită. Adulții trebuie să știe că relația vizuală mamă-copil este intensă și va fi elementul comun al celorlalți stimuli. Ca urmare, relațiile pe care ochiul le stabilește cu obiectele vor mobiliza mâinile și corpul. Apoi, coordonarea mână-ochi este structurală și va determina progresele în neurodezvoltare. Atenție! Specialiștii consideră că dacă mama nu se uită la copil atunci când îl alăptează, bebelușul se va apleca înainte încercând să restabilească contactul. Dacă nu poate, este posibil să plângă. Deci, acordați-i minunii din viața voastră atenția cuvenită!