De fiecare dată când bebeluşul plânge, părinţii încearcă sentimente de îngrijorare, panică şi uneori chiar de nervozitate. Este normal să ne întreb de ce plânge, ce este în neregulă, îl doare ceva? Şi cu cât plânge mai tare şi mai mult cel mic, cu atât părinţii devin mai îngrijoraţi. Cu timpul, veţi înţelege cu aproximaţie ce îl nemulţumeşte pe cel mic doar din tonalitatea plânsului. Până atunci, multă răbdare!!!

Plânsul copilului în primele trei luni de viaţă?

Unii copii plâng mai mult decât alţii. Asta e clar. În timp ce bebeluşul tău nu a mai băgat limba în gură de două ore, urlând cât îl ţin plămânii, micuţul vecinei este liniştit ca un îngeraş. Şi nu că ar fi bolnav sau nemulţumit de ceva. Pur şi simplu plânge. E greu de crezut, dar copiii mai plâng şi fără motiv. Trebuie să înţelegem că în primele luni de viaţă, plânsul este singura modalitate în care bebeluşul poate comunica cu cei din jur.

Un nou-născut poate plânge între 1 şi 4 ore pe zi, media generală fiind undeva pe la 2 ore. Este important să ştii că unii copiii plâng mai mult sau mai puţin decât alţii.

Curba plânsului este un indicator care evidenţiază cum evoluează plânsul în viaţa copilului, care sunt perioadele de vârf şi când începe să scadă în intensitate şi frecvenţă. Potrivit acesteia, în primele 3 luni de viaţă, bebeluşul plânge cel mai mult şi o face în special după-amiaza şi seara.

Deşi plânsul nou-născutului creşte în intensitate în primele 2-3 săptămâni, punctul culminant, în care plânge cel mai mult, este identificat undeva în jurul vârstei de 8 săptămâni (2 luni). Începând cu luna a 3-a, va scădea atât în intensitate, cât şi în frecvenţă.

Ce vrea să ne spună cel mic?

Există mai multe opinii în rândul oamenilor de ştiinţă cu privire la posibilitatea ca prin variaţiile de tonalitate şi volum bebeluşul să transmită mesaje diferite. Cu timpul, părinţii vor ştii care sunt nevoile sau supărările celui mic doar din timbrul plânsului. După vârsta de trei luni, plânsul devine mult mai interactiv, iar copilul va folosi diferite strigăte care înseamnă lucruri diferite. Pentru a-ţi da seama mai uşor din ce motive plânge bebeluşul, specialiştii au identificat câteva tipuri de plâns care te ajută să înţelegi mai repede şi mai uşor ce nevoi are:

• foamea - plâns care creşte treptat în intensitate şi ajunge să fie puternic şi ritmic
• stresul, nervozitatea, oboseala - plâns încet şi intermitent, care poate creşte în intensitate, cu episoade de ţipete puternice. Unele dintre motivele care pot aduce bebeluşul în această situaţie sunt: copilul se simte înghesuit, nu are loc să se mişte în voie (aviz părinţilor care mai înfaşă copiii), scutecul umed, prea mult sau prea puţin somn.
• durerea - plânsul este ca un fel de strigăt, ascuţit, dur, strident, zgomotos şi nu persistă, apare secvenţial, în episoade de scurtă durată.

În situaţia in care plânsul copilului pare interminabil, este ascuţit şi intens, persistă şi pare că se forţează foarte tare, este recomandat să mergi cu el la medic. Poate fi semnul unei afecţiuni mai grave, care necesită îngrijiri medicale de specialitate.

Când bebeluşul plânge din cauza colicilor

Colicile sugarului pot fi unul dintre motivele de plâns. Acestea generează perioade de agitaţie exagerată, însoţite de ţipăt, care apar si la copiii sănătoşi, corect hrăniţi şi îngrijiţi. Plânsul asociat colicilor poate fi intens, de durată scurtă sau de câteva ore.

Tipic, aceste episoade apar după-amiaza târziu sau seara, dar pot să survină în orice moment al zilei. Aproximativ 10-20% din sugari au colici, care se instalează în primele 2-3 săptămâni de viată si dispar, de obicei, spre vârsta de 3 luni, depăsind doar în unele situatii această limită. Nu s-au stabilit încă, cu precizie, cauzele ce generează colicile.Tratamentul:

Plânsul fiind un "eveniment de asteptat la sugar", în unele din situatiile de mai sus, încercarea de linistire a sugarului, legănatul sau ridicarea în brate, precum si consolarea si cresterea gradului de tolerantă a celor ce se ocupă de copil sunt suficiente. Pentru unii părinti, însă, aplicarea acestor tratamente generale nu se soldează cu rezultatele asteptate. De multe ori, copiii trebuie tinuti tot timpul în brate, ceea ce face să sporească oboseala si sentimentul de vinovătie al părintilor.Alte tehnici de linistire ar fi plimbatul cu căruciorul, jucăriile muzicale ori aplicarea de comprese calde pe abdomen.

Într-un număr mic de cazuri, sugarii pot prezenta colici cauzate de intolerante alimentare si acestea survin, în special, la copiii alimentati artificial; dar schimbarea laptelui (cu formule hipolactozate sau pe bază de soia), după consultarea medicului, poate duce la rezolvarea dificultătilor respective.

Cum transmit muşchii feţei furia, frica sau durerea

Cand un bebelus plange si muschii sai faciali sunt implicati, iar activitatea lor genereaza multa tensiune in frunte, buze si sprancene, obrajii se ridica si gura se deschide. Si prin miscarile muschilor fetei se vede cauza plansului si se poate face diferentierea intre furie, frica sau durere.

Astfel, cand bebelusii sunt furiosi, isi tin ochii pe jumatate inchisi, fie privind fix si insistent fie aruncandu-si privirea fara o tinta anume. Gura le este deschisa total sau partial iar intensitatea plansului creste progresiv dar mai lent.

In cazul fricii, ochii le raman larg deschisi aproape tot timpul. Mai mult, din cand in cand, bebelusul are o privire penetranta si isi da capul pe spate. Plansul lor pare exploziv dupa ce creste rapid in intensitate.

In cazul durerii, ochii sunt inchisi si cand se deschid doar pentru cateva momente, bebelusul are o privire distanta. In plus, are un nivel intens de tensiune in zona ochilor si fruntea ramane incruntata si tensionata. Plansul incepe din start la intensitate maxima, debutand brusc si imediat dupa stimulul care ii provoaca durerea.

Durerea ajunge sa fie cea mai usor de identificat cauza a plansului celor mici de catre parinti iar acest lucru are o explicatie, intucat el comunica o amenintare la sanatatea sau supravietuirea lui care cere atentie imediata din partea adultului, de aceea instinctiv natura a creat la bebelus aceasta forma foarte evidenta de comunicare ca sa se faca rapid inteles.

Sfaturi pentru părinţii îngrijoraţi

• păstraţi-vă calmul. O mamă agitată sau panicată nu va face decât să amplifice starea copilului. Mai ales dacă este alăptat la sân
• imediat ce îl auziţi plângând, mergeţi la copil, mai ales dacă nu are mai mult de câteva săptămâni.
• încercaţi să identificaţi şi să eliminaţi posibilele cauze pentru care bebeluşul plânge: are pampersul ud, îi este foame, are febră.
• alte metode eficiente de calmat copilul sunt: înfăşatul; muzica; zgomotele albe (imită sunete din natură, care sunt liniştitoare, sau din uterul mamei, foarte familiare şi confortabile pentru bebe); legănatul; ţinutul în braţe (contactul piele pe piele) şi plimbatul; suzeta; plimbarea cu maşina; zgomote banale (robinetul care curge, aspiratorul pornit etc.).