Apneea reprezintă întreruperea temporară a respiraţiei. Persoanele care suferă de apnee în somn se opresc din respirat în mod repetat în timpul somnului. Sindromul de apnee în somn este caracterizat de întreruperi repetitive ale fluxului de aer naso-bucal în timpul somnului, fiecare cu o durată de minim zece secunde. Aceste evenimente sunt cuantificate prin indicele de apnei şi hipopnei/ora de somn (IAH). Un IAH peste cinci evenimente/h este patologic şi impune vizitarea imediată a unui medic specialist. Cum recunoaştem sindromul de apnee în somn? Semnele care caracterizează această afecţiune sunt atât nocturne, cât şi diurne. Simptomele care apar în timpul nopţii sunt:

• sforăit puternic ce datează de ani de zile şi ajunge să deranjeze partenerul sau familia;
• oprirea respiraţiei în somn, constatate de partener sau anturaj;
• somn agitat, neodihnitor;
• micţiuni frecvente în cursul nopţii;
• transpiraţii nocturne;
• dureri de cap, dimineaţa, la trezire.

Simptomele care apar în timpul zilei sunt:

• somnolenţa diurnă excesivă;
• tulburări de memorie, atenţie şi concentrare;
• oboseală;
• anxietate sau depresie;
• tulburări sexuale.

Cum se diagnostichează sindromul de apnee în somn? Atunci când există suspiciunea clinică de sindrom de apnee în somn (SAS), diagnosticul poate fi stabilit cu ajutorul poligrafului ventilator portabil. Aparatul se montează seara, pacientul doarme cu acest aparat la domiciliu şi îl returnează a doua zi. Parametrii înregistraţi sunt fluxul de aer naso-bucal, efortul toracic, saturaţia oxigenului în sângele arterial, sforăitul, poziţia corpului. Medicul interpretează datele obţinute şi stabileşte dacă există un sindrom de apnee in somn (SAS) şi tipul acestuia. Care sunt consecinţele sindromului de apnee în somn? Gravitatea sindromului de apnee în somn este dată atât de valoarea IAH, cât şi de consecinţele ei: scăderea concentraţiei oxigenului (hipoxemiei) în sângele arterial şi fragmentarea somnului. Scăderea concentraţiei de oxigen în sângele arterial afectează întreg organismul, dar în special organele vitale, respectiv creierul şi inima. De aceea, sindromul de apnee în somn creşte riscul de boli cardiovasculare. Dacă pacientul cu sindrom de apnee în somn are hipertensiune arterială, tulburări de ritm cardiac, angină pectorală, insuficienţă cardiacă sau boli pulmonare severe, consecinţele pot fi dezastruoase. Consecinţele bolii se reflectă asupra: - aparatului cardiovascular:

• hipertensiune în artera pulmonară;
• cord pulmonar cronic;
• aritmii (tulburări ale ritmului inimii) periculoase în timpul somnului;
• crize nocturne de angor (dureri în piept);
• infarct miocardic;
• hipertensiune arterială - în practica medicală este recunoscut faptul că în cazul unei hipertensiuni rezistente la tratament trebuie căutată şi prezenţa unui sindrom de apnee de somn obstructivă. Există o asociere semnificativă între sindrom de apnee de somn obstructiva, sforăit şi accidentele vasculare cerebrale.

- aparatului endocrin, renal şi metabolismului:

• prevalenţa crescută a diabetului;
• prevalenţa crescută a sindromului de insulino - rezistenţă;
• toleranţă mai scăzută a glucozei;
• disfuncţii de dinamică sexuală, impotenţă.

Fragmentarea somnului este responsabilă de somnul agitat, neodihnitor şi de somnolenţa diurnă excesivă. Somnolenţa diurnă excesivă are consecinţe imediate, crescând riscul de accidente rutiere, accidente de muncă şi chiar casnice. Prin somnolenţa diurnă excesivă, sindromul de apnee în somn (SAS) netratat poate avea consecinţe vitale pentru pacient. De exemplu, dacă bolnavul este şofer pe mijloacele de transport în comun, şofer profesionist pentru transport comercial, mecanic de locomotivă, pilot, controlor de trafic aerian sau are o altă meserie în care o decizie greşită poate face victime inocente, riscurile pot fi incalculabile prin adormirea la volan a acestor pacienţi. Care sunt pacienţii care ar trebui sa efectueze poligrafie?

• Pacientul tipic - bărbat de vârstă medie, obez, sforăitor, somnolent;
• Nu numai pacienţii obezi suferă de sindrom de apnee în somn, căci aproximativ 30 % din pacienţii cu sindrom de apnee în somn (SAS) nu sunt obezi.
• Nici femeile nu sunt cruţate. După menopauză, „şansa” femeilor de a dezvolta sindrom de apnee în somn (SAS) este egală cu a bărbaţilor;
• Pacienţii cu boli cardiovasculare şi respiratorii care sunt obezi, sforăitori şi somnolenţi;
• Personalul care răspunde de siguranţa transporturilor rutier, aerian, feroviar;
• Persoanele care au suferit un accident rutier, în urma adormirii la volan.

Cine ar trebui să orienteze pacientul cu sindrom de apnee în somn către medicul specialist pentru poligrafie ? Primul cadru medical care ar trebui să se orienteze spre o astfel de patologie este medicul de familie, apoi cel O.R.L. -ist. Pe lângă aceştia, mai sunt şi alte cadre medicale care pot sesiza un sindrom de apnee în somn, precum medicul nutriţionist (diabetolog), medicul neurolog, medicul endocrinolog, medicul stomatolog etc.