Boala pilonidală este o infecţie cronică a tegumentelor situate imediat deasupra şanţului interfesier. Aceasta este determinată de un chist infectat (chist pilonidal) la nivelul tegumentului. Trebuie precizat că unii pacienţi au doar un chist, în timp cde alţii prezintă un traiect fistulos sau pot dezvolta un abces. Afecţiunea este întâlnită mai frecvent la bărbaţi decât la femei, în special la vârstele tinere, de obicei la pacienţii supraponderali şi la care firul de păr este mai negru şi mai gros, fiind mai rigid.
Potrivit dr. Mihai Hriţcu, medic chirurg, abcesul pilonidal reprezintă stadiul de infecţie al chistului pilonidal şi se manifestă prin durere locală, febră şi frisoane, precum şi apariţia unei formaţiuni inflamatorii la nivelul şanţului interfesier sau lateral de acest. În ceea ce priveşte formaţiunea, aceasta este umflată, roşie, caldă şi dureroasă la atingere, dar poate prezenta şi zone în care pielea se poate necroza şi conţinutul abcesului (puroi urât mirositor, sânge şi fire de păr) se evacuează spontan. Toţi pacienţii diagnosticaţi cu această boală nu pot sta pe scaun şi au dificultăţi la mers. La scurt timp, apare fistula pilonidală, în special după un abces pilonidal netratat sau care a fost operat, dar la care vindecarea nu s-a făcut corespunzător. „Aceasta se caracterizează prin apariţia unui orificiu la nivelul regiunii sacro-coccigiene, în şanţul interfesier sau lângă acesta, prin care se exteriorizează periodic picături de lichid purulent care pătează lenjeria. Periodic, traiectul fistulos se poate închide şi transforma în abces pilonidal”, a explicat specialistul.
De ce apare boala pilonidală?
Medicul a declarat că chisturile pilonidale apar datorită nereuşitei firelor de păr de a penetra pielea. De asemenea, purtarea hainelor strânse şi statul în şezut frecvent (în special la cei care stau foarte mult la birou sau şoferii), unele sporturi (ciclism, călărit) determină iritarea pielii forţând firul de păr să crească sub piele. În acest fel, organismul consideră firul de păr ca un corp străin şi încearcă izolarea acestuia, formând o cavitate în jurul său. Partea bună este că diagnosticul este facil şi se face în cursul consultaţiei la medicul chirurg. Totuşi, a precizat dr. Hriţcu, aceste chisturi trebuie diferenţiate de alte patologii, cum ar fi diferite tipuri de tumori, lipoamele, chisturile sebacee infectate sau alte tipuri de abcese (abcesele tipice sau furunculele).
„Tratamentul iniţial pentru un abces pilonidal este de obicei incizia şi drenajul acestuia. Procedura se efectuează sub anestezie locală sau rahianestezie şi presupune incizia la nivelul abcesului, drenajul lichidului (puroiul) şi îndepărtarea firelor de păr şi al altor resturi de distrucţie tisulară. Plaga care rezultă în urma intervenţiei trebuie pansată şi de obicei se vindecă în 2-6 săptămâni. La jumătate din persoanele cu abces pilonidal acest tratament este eficient. Incizia şi drenajul nu vindecă boala, ci doar rezolvă episodul infecţios (abcesul). Bolnavul rămâne în continuare purtător al leziunii pilonidale şi trebuie ulterior supus intervenţiei chirurgicale radicale (excizie). Această excizie presupune îndepărtarea întregului chist pilonidal, până la ţesutul sănătos. Această procedură se efectuează sub anestezie rahidiană. Apoi, după ce chistul şi ţesutul infectat sunt eliminate, rana poate fi lăsată deschisă (metoda deschisă) sau cusută (metoda închisă)”,a subliniat dr. Hriţcu.
