Persoanele cu risc crescut precum cei cu hepatite sau ciroze deja cunoscute trebuie să se prezinte la control gastroenterologic preventiv odată sau, respectiv, de două ori pe an

Constanţa a devenit, prin specialiştii pe care îi are, o punte importantă între sistemului sanitar şi pacienţi. De la specialişti care aduc cele mai noi informaţii legate de metodele de tratament şi investigaţiile moderne şi până la medici care devin reprezentanţi ai unor instituţii reprezentative pentru România, cu toţii aduc un plus de valoarea medicinii de la Constanţa. Un exemplu în acest sens este profesorul Eugen Dumitru, medic primar gastroenterologie şi medicină internă, care a devenit preşedinte al Societăţii Române de Endoscopie Digestivă. Acesta a acordat în exclusivitate un interviu pentru Cuget Liber. - În ce condiţii trebuie să ajungă un pacient la gastroenterolog şi mai ales care sunt primele semne, simptome de cancer hepatic? - Gastroenterologul este specialistul care se ocupă cu problemele de sănătate ale tubului digestiv (stomac, colon) şi ale organelor anexe (ficat, colecist, pancreas), de aceea, simptome precum durerea abdominală, diareea, constipaţia, vărsăturile, modificările de apetit, paloarea, scăderea în greutate, prezenţa icterului (culoarea galbenă a pielii) sau creşterea de volum a abdomenului, toate acestea sunt motive pentru a face o vizită la specialistul gastroenterolog. În legătură cu cancerul hepatic, acesta poate fi o boală asimptomatică în foarte multe cazuri şi dacă descoperirea sa se lasă doar pentru momentul când el devine simptomatic, poate fi de multe ori tardiv. Persoanele cu risc crescut precum cei cu hepatite sau ciroze deja cunoscute trebuie să se prezinte la control gastroenterologic preventiv odată sau, respectiv, de două ori pe an. La aceste controale se fac teste hepatice şi ecografie care urmăresc exact depistarea precoce a cancerului hepatic. - În ce constă tratamentul şi monitorizarea pacienţilor cu afecţiuni hepatice(la ce interval vin la control, când se repetă analizele?). - Afecţiunile hepatice sunt diverse şi monitorizarea lor se face individualizat, dar în general, ne ghidăm după aceste criterii: steatoza hepatică, chisturile hepatice simple şi unele tumori benigne (ex: hemangiomul hepatic) se monitorizează prin teste hepatice sau metabolice plus ecografie anuală. Hepatitele cronice virale B, C sau D se monitorizează lunar, când sunt în timpul tratamentului antiviral sau la 6 luni în afara acestui tratament, cirozele hepatice se monitorizează la 4-6 luni prin teste hepatice, markeri tumorali şi ecografie. În orice situaţie, când medicul descoperă anomalii semnificative, poate recurge la teste suplimentare precum tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică nucleară. - Ce puncte ar trebui să atingă o strategie naţională pentru prevenţia bolilor hepatice? - Prevenţia bolilor hepatice la nivel de strategie naţională ar trebui să cuprindă o bună informare a populaţiei asupra riscului de hepatită şi ciroză hepatică pe care îl presupune consumul excesiv de alcool (inclusiv cu campanii în acest sens), riscul de transmisie a infecţiilor virale prin utilizarea în comun a acelor de seringă sau a altor instrumente tăioase (în ceea ce priveşte consumul de droguri intravenoase, tatuaje etc), necesitatea menţinerii unei igiene elementare prin spălatul pe mâini, spălatul alimentelor. O campanie de vaccinare împotriva hepatitei A şi B, mai ales la persoanele cu risc (persoane care lucrează în sistemul sanitar, persoanele instituţionalizate, persoane cu imunitate compromisă, copii etc), testarea tuturor gravidelor, campanii de conştientizare a necesităţii controlul periodic anual la medicul de familie şi, de ce nu, reluarea campaniei de acum câţiva ani cu vouchere de gratuitate pentru câteva analize importante, ocazie cu care au fost descoperite şi multe cazuri de hepatită. - Ce arată datele statistice vizavi de adresabilitatea populaţiei faţă de investigaţiile gastroenterologice? - Impresia mea este că populaţia este, în general, informată despre utilitatea investigaţiilor gastroenterologice, însă din păcate, multe informaţii pacienţii le obţin de pe internet sau de la persoane cu puţină pregătire medicală şi de aceea interpretează greşit unele simptome şi se tem de unele investigaţii. Mă refer aici la endoscopia digestivă superioară şi la colonoscopie. Aceste investigaţii sunt, de multe ori, evitate de pacienţi până în ultima clipă, deşi efectuarea lor la timp ar fi putut să prevină anumite boli cum ar fi cancerul gastric şi cel colo-rectal. În prezent, putem efectua endoscopii şi colonoscopii cu sedare transformând astfel o investigaţie considerata cel puţin „neplăcută”, într-una uşor de suportat, chiar „comodă”. - Cum se poate îmbunătăţii calitatea vieţii unui pacient cu cancer hepatic din perspectiva gastroenterologică? - Un pacient cu cancer hepatic suferă, de fapt de cel puţin trei boli: una este cancerul în sine, privit ca şi nodul hepatic malign cu evoluţia sa bine cunoscută (aici trebuie să se implice specialiştii oncologi, cei de radiologie intervenţională şi specialiştii în chirurgia ficatului - fiecare dintre aceştia deţin metode specifice pentru obţinerea unui prognostic cat mai bun cu putinţă), a doua este legată de restul parenchimului hepatic de care depinde metabolismul de zi cu zi al pacientului. Problema aceasta aparţine gastroenterologului şi privind astfel, cu cât menţinem mai sănătos restul ficatului neafectat de tumoră, cu atât mai mult pacientul va avea o stare de sănătate mai bună şi o calitate a vieţii mai crescută. A treia este problema psihologică căreia trebuie să îi facă faţă un pacient cu cancer hepatic şi aici intervine sprijinul familial, al organizaţiilor de profil şi al psihologilor specializaţi pe aceasta direcţie. - Cum priviţi situaţia pacienţilor de la nivel naţional, având în vedere că acum sunteţi preşedintele Societăţii Române de Endoscopie Digestivă? - Societatea Română de Endoscopie Digestivă (SRED) este o organizaţie profesională care îşi propune să se implice atât în activitatea educaţională de pregătire a membrilor săi pentru a fi buni profesionişti prin organizarea de conferinţe, workshop-uri, dar şi în dezvoltarea şi organizarea mai multor centre de endoscopie digestivă la care pacienţii să aibă acces cât mai uşor, deoarece ştim că există o discrepanţă importantă la nivel naţional între necesarul de specialişti în endoscopie / colonoscopie, care este foarte mic şi numărul mare de pacienţi care ar avea nevoie de aceste investigaţii. În România se încearcă de mai mult timp organizarea după modelul ţărilor europene occidentale a unui program de screening al cancerului colo-rectal. Însă acest program, din cauza faptului că nu sunt suficienţi specialişti şi din cauza lipsei unui plan elaborat detaliat, nu a fost posibil până în acest moment. SRED îşi propune să se implice totuşi, în elaborarea unui plan de screening la nivel naţional şi, cu sprijinul oficialităţilor, să îl şi implementeze. - Cum calificaţi managementul sistemului sanitar din România? - Nu sunt specialist în management sanitar ci în gastroenterologie, fapt pentru care, la această întrebare voi încerca să vă dau un răspuns „de bun simţ” şi nu „de specialist”. Aşadar, cred că situaţia sistemului sanitar din România este foarte dificilă şi aşa va fi mult timp de acum înainte. Deşi există persoane de calitate foarte bună cu care ne mândrim şi de la care putem învăţa, există în acelaşi timp şi mulţi angajaţi în sistemul sanitar care nu au ce căuta acolo şi care îi şi împiedică pe ceilalţi să facă ceva. În plus, subfinanţarea produce modificări în caracterul oamenilor, modificări care se văd şi se simt când interacţionezi cu persoanele din sistemul sanitar. Nu cred că se va produce prea curând o „revoluţie” în acest sistem. Probabil că modificările vor fi lente, în timp, fără ca să ne „şocheze”. Şi noi va trebui să ne adaptăm din mers!”