Formele incipiente de boală sunt asimptomatice, ele se descoperă numai în cadrul procesului de screening prin examen citologic Papanicolau. Pe măsură ce tumora creşte, pacienta poate acuza sângerări pe cale vaginală, spontane sau la contactul sexual. De cele mai multe ori se asociază o secreţie vaginală modificată cu evoluţie trenantă.
Durerea nu apare decât în stadii avansate, fiind determinată de o multitudine de cauze: necroză tumorală, inflamaţie pelvină asociată, invazia unui ureter, a vezicii urinare sau rectului.
Diagnosticul leziunilor precursoare (preinvazive): investigaţiile încep cu examen citologic Papanicolau.
Terminologiei clasice Papanicolau i s-au adăugat, în timp, cele de displazie şi CIN, ultima abordare fiind reprezentată de clasificarea Bethesda (TBS) care grupează leziunile precursoare neinvazive ale colului în categoriile grad scăzut (LSIL) şi grad înalt (HSIL), fiecare dintre ele cu algoritmul propriu de tratament şi urmărire.
Dacă citologia este anormală, dar fără prezenţa unei leziuni vizibile pe col, se efectuează colposcopia, metoda care analizează foarte atent suprafaţa exocolului uterin şi porţiunea iniţială a canalului cervical.
Biopsia ghidată colposcopic şi eventual chiuretajul endocervical pun diagnosticul.
Diagnosticul leziunilor invazive, leziunile vizibile (macroscopice) de la nivelul colului uterin se biopsiază, eventual se face şi chiuretajul endocervical dacă leziunea se prelungeşte spre canalul cervical, examinarea la microscop a materialul excizat punând diagnosticul de malignitate.
După confirmarea malignităţii, pacienta va fi supusă altor investigaţii utile pentru stadializarea bolii: examene uzuale (radiografie toracică, examene de sânge, ECG) şi alte investigaţii complementare utile pentru aprecierea extensiei loco-regionale a bolii (tomografie computerizată abdomino-pelvină, urografie, eventual cistoscopie sau rectoscopie dacă există suspiciune de invazie a organelor vecine).