Majoritatea icterelor neonatale se manifestă în perioada în care nou-născutul se află în maternitate. Icterul fiziologic este prezent la aproximativ 85-90% dintre nou-născuţi şi are caracteristici care-l deosebesc de celelalte forme de icter care apar în perioada neonatală.
Clinic, icterul fiziologic se caracterizează prin debut după primele 24 de ore de la naştere, icterul tegumentelor şi mucoaselor de intensitate slabă sau medie, nou-născutul având însă o stare generală bună. Ficatul şi splina au dimensiuni normale. Scaunele şi urina au aspect normal, iar apetitul nu este afectat. Pentru a se scurta perioada de evoluţie a icterului fiziologic, este necesar ca nou-născutul să fie alimentat, pentru a se asigura o hidratare corectă. Potrivit dr. Lenuţa Malcea, specialist neonatolg, „la investigaţiile de laborator se observă bilirubina totală uşor crescută, pe seama bilirubinei indirecte.Hemoglobina, sideremia, reticulocitele, probele hepatice sunt în limite normale. Icterul fiziologic apare din cauza distrugerii unui număr însemnat de eritrocite în primele zile după naştere, scăderii tranzitorii a capacităţii de conjugare a bilirubinei indirecte, în bilirubina directă, de către ficat şi scă-derea circuitului enterohepatic”. Icterul fizio-logic se ameliorează în 7-10 zile, la nou-născuţii la termen. La nou-născuţii prematur, icterul este mai intens şi mai prelungit.
Manifestările icterului patologic
Icterele patologice sunt cu bilirubină indirectă, crescută, cu bilirubină directă, crescută şi cu hiperbilirubinemie mixtă. Potrivit specialiştilor, prima formă de icter prezintă următoarele caracteristici: de-butul are loc în primele 24 de ore de viaţă ale nou-născutului, starea clinică a nou-născutului se modifică, icterele hemolitice sunt însoţite de paloare, ficatul şi splina capătă caracter patologic (cresc în volum), scaunele şi urina au aspect modificat. „La investigaţiile de laborator se observă că bilirubina totală creşte progresiv pe seama bilirubinei indirecte, hemoglobina scade progresiv, reticulocitele cresc, transaminazele hepatice sunt la valori normale”, explică medicul specialist.
Icterele prin hiperbilirubinemie directă sunt afecţiuni care apar secundar ob-strucţiei de căi biliare, intra sau extra-hepatice, compresie pe căile biliare. Există, de asemenea, ictere congenitale cu bilirubina directă crescută (Sindromul Dubin Johnson, sindromul Rotor).
„Câteva exemple de afecţiuni cu bilirubinemie mixtă crescută sunt: hepatite acute şi cronice, septicemie, ictere hemolitice în evoluţie spre remisie, infecţii intrauterine, sifilis congenital precoce, nou-născut din mamă diabetică etc. Starea generală a nou-născutului este legată de etiologia icterului, iar evoluţia este în funcţie de etiologia fiecărei forme de boală”, conchide specialistul.
