Stenoza pilorică este definită ca o îngustare organică sau funcţională a sfincterului piloric. Acest sfincter reprezintă porţiunea terminală a stomacului, situată la joncţiunea acestuia cu duodenul. Practic, acesta asigură golirea conţinutului gastric în duoden. Tocmai de aceea, în stenoza pilorică, golirea stomacului în intestin este dificilă şi chiar imposibilă, în unele situaţii.

„Stenoza pilorică înseamnă oprirea trecerii bolului alimentar din stomac în duoden. Acest lucru se întâmplă cel mai frecvent după o evoluţie îndelungată a unui ulcer gastric sau duodenal. De obicei, stenozele sunt benigne, dar există şi stenoze pilorice maligne, în care această obstrucţie se face din cauza unei tumori gastrice, de obicei, pilorice, ce obstrucţionează trecerea alimentelor din stomac în duoden. Simptomele care apar în stenoză sunt vărsăturile, scăderea ponderală şi apariţia, la cei slabi din punct de vedere clinic, a unor unde peristaltice care se pot observa cu ochiul liber, adică stomacul se luptă să învingă obstacolul apărut. Apoi, apare senzaţia de distensie a stomacului, că se umple şi nu se goleşte, intervine greaţa”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, dr. Iusuf Timurlenc, şeful secţiei Chirurgie I din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.

Specialistul a precizat că există două faze ale stenoze pilorice, una funcţională, care poate fi tratată parţial, medicamentos, tratând ulcerul, deci cauza.

În faza organică, însă, intervenţia chirurgicală este obligatorie. Diagnosticul se pune pe această simptomatologie, care poate fi aflat prin intermediul endoscopiei, spre exemplu, care arată leziunea ulceroasă şi faptul că nu se poate trece cu endoscopul din stomac în duoden. Pe de altă parte, poate fi vorba despre o leziune malignă, care obstrucţionează trecerea din stomac în duoden. Diagnosticul poate fi pus şi cu ajutorul radioscopiei, în care se vede clar că trecerea este filoformă pentru lichide, iar stomacul este dilatat.

Dr. Timurlenc a precizat că acest tip de intervenţie chirurgicală intră în categoria celor majore, iar refacerea se produce, după un interval de 7-10 zile, după intervenţia obişnuită, fără complicaţii.

După aceea, convalescenţa durează şi în funcţie de timpul care s-a scurs de când stenoza a început să se manifeste, efectiv, iar bolnavul a început să verse şi a început să aibă dezechilibre glucidice, ionice etc. Partea bună a lucrurilor este că, de obicei, refacerea bolnavului este completă, cu amendamentul că pacientul respectiv rămâne cu un stomac mai mic.

XXX

La ora actuală, există două moduri de a efectua pilorotomia: chirurgia clasică şi chirurgia laparoscopică. Desigur, în fiecare caz se va decide care dintre cele două este indicată pentru fiecare pacient în parte. De exemplu, în timpul chirurgiei clasice este efectuată o incizie mică în peretele abdominal şi apoi muşchiul piloric este secţionat pentru a lărgi canalul dintre stomac şi intestin.

În timpul intervenţiei laparoscopice, este introdus un instrument numit laparoscop printr-o incizie mică efectuată la nivelul ombilicului. Cu ajutorul acestuia, se ajunge la muşchiul piloric, care este secţionat. De cele mai multe ori, sunt necesare mai multe incizii mici.

De precizat că, de cele mai multe ori, operaţia nu se va efectua imediat după diagnosticarea stenozei pilorice. Dacă bolnavul este deshidratat, trebuie să primească lichide intravenos pentru 24-48 de ore. Apoi, un tub este introdus prin nas până în stomac, pentru a drena lichidele de la acest nivel (sondă nazogastrică). Abia după acest tratament, el poate fi dus în sala de operaţii.