Printre afecţiunile medicale care pot determina pierderea auzului, dar nu afectează în mod direct urechea se numără bolile cardio-vasculare şi diabetul zaharat.

Uneori, persoanele care îşi pierd auzul nu sunt conştiente de acest lucru, mai ales atunci când pierderea se face progresiv şi survine ca urmare a zgomotelor persistente şi a înaintării în vârstă. Membrii familiei şi prietenii sunt de obicei primii care observă acest lucru. În acest caz se recomandă evaluarea auzului prin testarea proprie a acuităţii auditive. Din păcate însă, se înregistrează destul de frecvent şi cazuri în care deşi nu este afectată urechea, intervin afecţiuni periculoase care duc la pierderea auzului.  Bolile de inimă sau diabetul, cauze ascunse ale pierderii auzului Printre afecţiunile medicale care pot determina pierderea auzului, dar nu afectează în mod direct urechea se numără bolile cardio-vasculare şi diabetul zaharat.   „Scăderea fluxului sanguin la nivelul urechii interne sau la nivelul unor zone corticale ce controlează auzul poate determina pierderea auzului. Cauzele scăderii fluxului sanguin pot fi bolile inimii, hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale sau diabetul zaharat. Şi bolile autoimune pot determina pierderea auzului la una sau ambele urechi, care poate fi tranzitorie sau se poate agrava pe parcursul a trei, până la patru luni. Una dintre afecţiunile autoimune care se manifestă astfel este artrita reumatoidă”, explică dr. Zinaida Ruţă, audiolog audioprotezist.  Simptomele pierderii auzului Situaţiile sociale pot deveni astfel obositoare şi stresante în cazul pierderii auzului. Persoana respectivă va evita din ce in ce mai mult, pe măsura pierderii auzului interacţiunea socială. Printre cele mai frecvente simptome ale pierderii auzului sunt: - auzul redus (estompat); - dificultatea de a înţelege ceea ce se vorbeşte în jur, în special când în fundal se aud şi alte sunete sau voci (persoana afectată poate auzi interlocutorul vorbind dar, nu poate distinge cuvintele rostite de acesta); - ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decât în trecut; - evitarea conversaţiei şi interacţiunii sociale, caz în care poate apărea depresia - foarte mulţi dintre adulţi devin depresivi datorita faptului că pierderea auzului le afectează viaţa socială.  Tratamentul depinde de cauze Tratamentul pentru pierderea auzului temporară sau reversibilă, de-pinde de obicei de cauza care a determinat pierderea auzului. Tratamentul pentru pierderea definitiva a auzu-lui implică folosirea protezelor auditive. Cu toate că uneori atât familia cât şi persoana în cauză consideră că pierderea permanentă a auzului este datorată înaintării în vârstă, este foarte important ca în aceste cazuri să se aplice tratamentul adecvat. Pierderea auzului poate determina retragerea socială, apariţia depresiei şi pierderea independenţei persoanei respective. Deşi tratamentul în acest caz, efectuat corect, nu poate restabili o funcţie auditivă normală, el totuşi ajută foarte mult la îmbu-nătăţirea comunicării, a inter relaţiilor sociale şi totodată, îmbunătăţeşte desfăşurarea activităţilor , atât de la serviciu cât şi de acasă, făcându-le mai plăcute.