În prezent, febra este motivul cel mai frecvent de prezentare la medic şi reprezintă creşterea temperaturii corporale peste valoarea normală. Aceasta poate fi însoţită de frisoane, apărute datorită contracţiilor musculare repetate din timpul febrei. Uneori, la valori mari ale temperaturii, copilul poate prezenta chiar convulsii febrile. „Părinţii trebuie să ştie, însă, că febra nu este o boală, ci un semn de boală. Trebuie privit, totuşi, ca un mecanism de apărare. Aceasta indică faptul că în organism se produce o agresiune, iar organismul luptă, răspunde prin creşterea temperaturii. Mai mult decât atât, scăderea febrei în mod nejustificat poate duce la afectarea organismului de a răspunde la acea afecţiune”, a declarat pentru „Cuget Liber”, dr. Nicoleta Şeitan, medic pediatru.

Aceasta a mai spus că valoarea normală a temperaturii variază foarte mult şi nu au fost stabilite valori exacte, unanim acceptate. Aşadar, aceasta poate varia în funcţie de vârstă, de modalitatea de măsurare, de condiţiile fiziologice (agitaţie, hidratare, temperatura camerei, legătura cu masa sau defecaţia). „Noi, medicii considerăm febră orice valoare depăşeşte 38°C, măsurată intrarectal sau 37,5°C măsurată axilar.
Măsurarea corectă a temperaturii se face intrarectal, cu termometrul digital la copilul mai mic de doi ani şi axilar sau sublingual, tot cu termometrul digital, la copilul peste doi ani. Pentru copilul mare se pot folosi termometre de frunte sau de ureche, cu singura menţiune că nu sunt foarte exacte. Oricum, febra poate fi ameninţătoare pentru viaţa copilului doar dacă se menţine mult timp peste o valoare de 41°C, dar foarte rar depăşeşte valoarea de 40,6°C”, a explicat specialistul.
Trebuie precizat şi că de cele mai multe ori, starea febrilă a copilului este uşor trădată de starea generală, aspectul şi comportamentul neobişnuit al acestuia, dar sunt situaţii în care, deşi febril, starea acestuia este bună. Ca urmare, odată stabilită starea febrilă a copilului, părintele trebuie să ştie dacă este necesară reducerea febrei, ce măsuri ar trebui să ia până la întâlnirea cu medicul pediatru şi să identifice eventuale simptome adiacente febrei (diaree, vomă, iritaţii, etc.).

Când tratăm febra

Dr. Şeitan spune că un copil cu vârsta mai mică de trei luni având o temperatură intrarectală mai mare de 38°C trebuie evaluat obligatoriu şi cât mai repede de medic, deoarece incidenţa apariţiei unor infecţii bacteriene severe şi riscul de complicaţii ale unor boli aparent virale, este mult mai mare la această vârstă.
Un copil cu vârsta mai mare de trei luni având o temperatură intrarectală mai mică de 38.5°C nu necesită tratament medicamentos, exceptând cazurile în care copilul are o stare generală modificată, un istoric cu convulsii febrile, boli cronice sau febra durează mai mult de 3 zile.

Cum tratăm stările febrile

Până când ajung în faţa unui consult de specialitate, părinţii pot aduce o contribuţie esenţială în starea de sănătate a copilului prin reducerea temperaturii, prevenirea deshidratării şi monitorizarea stării copilului.
„În vederea scăderii temperaturii corpului se poate administra Paracetamol sau Ibuprofen, fiecare dintre acestea sau alternativ fără a depăşi dozele recomandate, calculate după greutatea copilului şi nu după vârsta acestuia. Apoi, adulţii trebuie să recurgă la utilizarea suspensiilor şi supozitoarelor antitermice începând cu vârsta de trei luni. Aceştia trebuie să ştie că în nici un caz nu se va administra Aspirină persoanelor sub vârsta de 16 ani. De asemenea, copiii nu vor fi îmbrăcaţi excesiv de gros, chiar dacă afară este un anotimp rece. La domiciliu, se recomandă menţinerea unei temperaturi ambientale cuprinse între 20-23°C”, a precizat medicul.
În plus, pentru copilaşii afectaţi de febră se pot face împachetări cu apă. Singura condiţie este doar ca temperatura apei să fie cam cu două grade mai mică decât temperatura corporală. „Nu se recomandă apă rece sau oţet diluat cu apă. De asemenea, cei mici trebuie să aibă un aport suficient de lichide, săruri de hiratare. Totodată, părinţii trebuie să ştie că cei mici pot avea un apetit scăzut chiar şi 2-3 zile, acest lucru nefiind un factor important. Important este să se pună accentul pe aportul de lichide. În privinţa sugarilor, aceştia trebuie să fie alăptaţi în continuare la sân. În cazul celor mai mari, se recomandă retragerea lor din colectivitate până la rezolvarea procesului infecţios. Reintegrarea se face abia după ce copilul are minim 24 ore fără febra, fără antitermice”, a mai declarat dr. Şeitan.