Chiar dacă nu ați auzit până acum de acest diagnostic, el există. Ne referim la tulburarea de opoziție la copii, o problemă cu care se confruntă mulți micuți în ziua de azi. Așa cum sugerează denumirea sa, aceasta este caracterizată prin comportamente negative și sfidătoare. Practic, copilul afectat este necooperant, irascibil și enervat de oamenii din jurul său, fie că este vorba despre propriii părinți, colegii de școală, profesori sau colegi.

Dacă aveți impresia că băiatul sau fata voastră suferă de tulburarea de opoziție sau a primit deja acest diagnostic, în calitate de părinți trebuie să fiți foarte atenți. De cele mai multe ori, acest tip de tulburare comportamentală afectează școlarii. Indiferent de vârstă, adulții trebuie să facă diferența între cazurile în care simptomele survin într-o manieră alarmantă și cele în care sunt doar temporare (de pildă, când copilului îi este foame sau somn sau când se simte stresat sau epuizat). Potrivit dr. Otilia Tomescu, comportamentele opoziționist-sfidătoare tind să fie mai frecvente la copiii cu vârsta între doi și trei ani, aceasta fiind o perioadă de tranziție. Totodată, este foarte important să nu ignorați un asemenea comportament dacă atitudinea opoziționistă și sfidătoare este recurentă. Din păcate, în unele situații, tratamentul este necesar doar când procesul de învățare este îngreunat sau comportamentul de opoziție perturbă activitatea școlară sau relațiile interpersonale. Copiii afectați pot manifesta următoarele simptome: mânie și accese de furie, certuri constante cu oamenii din jurul lor, refuzul de a-i asculta pe cei mai mari ca ei. La acestea se adaugă deranjarea celor din jur și hipersensibilitatea când ceilalți îi enervează.

Alteori, însă, acești copii folosesc un limbaj rece și lipsit de respect și sunt răzbunători. „Mare atenție! Tulburarea de opoziție poate fi foarte ușor confundată cu alte tulburări comportamentale. Așadar, dacă simptomele descrise anterior survin frecvent, mergeţi, neapărat la medic. Abia după aceea, veţi putea să începeţi să vă gândiţi la următorii pași. Desigur, părinții și dascălii pot, în majoritatea cazurilor, să identifice simptomele tulburării de opoziție pe cont propriu, dar un psihiatru sau un alt specialist în sănătate mintală poate, de asemenea, să evalueze copilul. Acesta îi va analiza istoricul medical și social și îi va face anumite teste. La ora actuală, există diverse tratamente pentru tulburarea de opoziție şi o primă opțiune este reprezentată de ședințele individuale de psihoterapie”, a explicat medicul. Şi terapia cognitiv comportamentală poate fi folosită pentru a îmbunătăți abilitățile sociale și interpersonale ale copilului și a-l ajuta să-și țină sub control impulsurile și emoțiile.

Totodată, este important ca toată familia să facă psihoterapie, în special părinții, mai ales pentru că terapia de familie promovează rezolvarea conflictelor și o mai bună comunicare. Reţineţi! Tratamentele medicamentoase sunt recomandate numai atunci când copilul este foarte agresiv, atunci când comportamentul nedorit se agravează considerabil sau atunci când nicio altă opțiune terapeutică nu dă randament.