Herpangina este o boală infecţioasă care afectează mai ales copiii cu vârste cuprinse între 1şi 10 ani. Afecţiunea este provocată de virusul Coxsackie de tip A din clasa enterovirusurilor şi se manifestă prin apariţia în gura copilului a unor băşici foarte dureroase. Deşi infecţia trece de la sine în câteva zile, ea transformă viaţa copilului şi a familiei într-un adevărat calvar, fiecare înghiţitură a micuţului pacient fiind un chin.

Când apare herpangina

Herpangina afectează mai ales copiii mici, dar poate apărea la orice vârstă. Infecţiile apar în general vara sau toamna devreme.

Care sunt simptomele de herpanginei

Boala începe brusc, de obicei, cu febră. Adesea, febra este mare - peste 38 grade. Băşicile în gură apar, de obicei, în acelaşi timp cu febra sau la scurt timp după instalarea ei. La început, copilul se va plânge de dureri de gât, ce vor duce la dificultăţi de înghiţire.

Veziculele îşi fac apariţia brusc şi pot apărea în partea din spate a gâtului, pe cerul gurii, gingii, limbă, amigdale, interiorul obrajilor.

Boala durează de obicei 3 până la 6 zile.

Aproape toţi copiii cu herpangină au un apetit scăzut de mâncare – ingerarea alimentelor şi a lichidelor fiind foarte dureroasă. Alte simptome pot include dureri de cap, dureri de spate, secreţii nazale abundente, salivare, vărsături, diaree sau. De obicei, copilul prezintă primele semne ale bolii la 4-6 zile după ce a contractat virusul.

Răspândirea virusului

Virusul care provoacă herpangina trăieşte în salivă şi fecale. De obicei, copiii îşi transmit virusul de la unul la altul în momentul în care ating obiecte contaminate. Virusul herpanginei se transmite şi pe cale aeriană, prin tuse sau strănut.

Un copil infectat cu virusul Coxsackie de tip A este contagios în prima săptămână după contractarea bolii, perioada de incubaţie a virusului variind de la un copil la altul, dar cel mai adesea se încadrează între 3 şi 6 zile. În acest interval, cel mic nu manifestă simptome, dar este contagios.

Cum este diagnosticată herpangina

De obicei, diagnosticul se face pe baza istoricului şi examenul fizic. Deoarece sindromul este atât de specific, diagnosticul poate fi pud destul de uşor. Herpangina trebuie să fie însă diferenţiată de alte infecţii asemănătoare, cum ar fi boala mână-gură-picior. Testele de laborator sunt disponibile pentru virusurile coxsackie şi alte enterovirusuri, dar ele nu sunt, de obicei necesare.

Cum se tratează herpangina

Antibioticele nu sunt indicate în tratarea herpanginei, care, fiind o infecţie virală, nu are un tratament medicamentos anume care să ajute la vindecare. De obicei, se pune accent pe ameliorarea simptomelor bolii, prin administrarea de lichide şi remedii naturiste. Pentru combaterea febrei, celui mic i se poate administra Panadol sau Nurofen, dar doar dacă temperatura nu poate fi scăzută prin metode naturale (comprese cu apă rece, o vestimentaţie lejeră, aerisirea încăperii etc).

De asemenea, alimentaţia trebuie să fie formată din alimente preparate cu o consistenţă moale sau lichidă deoarece copilul are dureri mari la înghiţire.