ADHD este o tulburare neuro-biologică care se manifestă prin deficit de atenţie şi agitaţie psihomotrică intensă, cunoscută şi sub denumirea de hiperkinetism. „Copiii cu ADHD se confruntă cu incapacitatea de a se adapta la reguli, de orice natură, de a socializa, de a memora şi de a duce la bun sfârşit o sarcină dată, aleargă fără un scop anume şi termină întotdeauna primii orice încep, chiar dacă, de fapt ei nu au realizat sarcina aşa cum trebuie. Mai mult decât atât, niciodată nu vor face lucruri din proprie iniţiativă şi nu vor găsi o motivaţie interioară pentru aceasta. Se pierd repede de un grup social, iar acest lucru este evident atunci când încep cursurile şcolare. Când se lucrează individual, nu dau senzaţia că nu pot capacita, în schimb atunci când au în faţă orice factor stresor, social reacţionează aşa cum am descris”, a explicat psihoterapeutul Cristina Gemănaru, din cadrul Centrului terapeutic de autism „Marea Neagră” din Constanţa. Terapie în paşi mici Terapia se realizează în etape care ajută copilul să îşi dezvolte capacităţile care îi lipsesc şi care îl împiedică să evolueze. „Terapia se face în paşi mici. I se delimitează trecerea de la o activitate la alta şi se începe cu sarcini care să aibă pe-rioade scurte de timp pentru a-i menţine atenţia. Asta pentru că ei se învârt într-un ciclu repetitiv. Trebuie ţinut cont de faptul că peste timpul la care el are capacitate de atenţie, apare comportamentul de opoziţie. Prima intervenţie se face atunci când copilul împlineşte vârsta şcolară şi intervin responsabilităţile în acest sens. Atunci psihoterapeutul începe să lucreze după un orar vizual şi să orienteze copilul şi spaţio-temporal. În cazurile extrem de deficitare se folosesc mai multe tipuri de terapii: terapie comportamentală care presupune modelarea comportamentului prin reducerea deficitului de atenţie şi dezvoltarea capacităţii de concentrare, şi terapia medicamentoasă care este recomandată de neuropsihiatru”, completează psihoterapeutul Cristina Gemănaru.