Urina este un lichid care participă la purificarea organismuluide toxinele rezultatedin metabolismul acestuia.Încă din antichitate, urina a fost cercetată de „uroscopişti“, pe baza mirosului, culorii şi chiar a gustului, în ideea punerii unor diagnostice după aspectulmacroscopic al urinei, pentru stabilirea unui tratament adecvat.

Dacă urina este cercetată cu atenţie, poate deveni un indicator preţios în determinarea stării de sănătate, în orientarea diagnostică a unor afecţiuni patologice. Dacă urina este roşiatică sau roz, cauzele pot fi multiple. O serie de alimente, cum ar fi sfecla roşie, pot da culoarea roşie a urinei.

„Carenţa de fier, sindromul de malab-sorbţie şi chiar unele medicamente pot colora în roşu urina. Prezenţa sângelui în urină se numeşte hematurie şi este determinată de unele leziuni ale aparatului urinar, precum infecţiile, pietrele (calculii), chisturile şi mai ales tumorile maligne. Hematuria este o urgenţă majoră, ea fiind de multe ori şi primul semn al unui cancer al rinichiului sau al vezicii urinare”, atenţionează dr. Viorel Tode, medic specialist urolog.

În caz de hematurie, prezenţa la medicul specialist este obligatorie, pentru stabilirea cauzei acesteia şi iniţierea unui tratament adecvat.

Afecţiuni depistatedupă aspectul urinei

Urina tulbure este caracteristică infecţiilor urinare: cistita este infecţia vezicii urinare, infecţie care poate urca în rinichi, determinând pielonefrita.

„Bacteriile şi mucusul tulbură urina. Infecţia poate să afecteze şi uretra dând complicaţii care pot să apară după raporturile sexuale. La bărbat, urina tulbure poate fi un semn de afectare a ureterului şi a prostatei. De cele mai multe ori, apare la bărbatul vârstnic, din cauza golirii incomplete a vezicii urinare”, explică medicul.

Urina cu „miros de zahăr” poate fi semnul unei complicaţii la bolnavii diabetici, cunoscută sub numele de acidoză diabetică. Această complicaţie apare din cauza substanţelor cetonice în exces. Urina, respiraţia şi pielea capătă un miros asemănător acetonei. Consecinţele acestei complicaţii pot fi deosebit de grave: crize cardiace, disfuncţii renale, comă sau chiar deces. În această situaţie, urina este închisă la culoare.

„Dacă urina, mai ales dimineaţa, are un miros puternic, poate fi semnul unei deshidratări sau infecţii urinare care impune prezenţa la un medic şi efectuarea unor analize de urină”, mai spune specialistul.

Urina cu spumă este semnul unei proteinurii (albuminurie). Proteinuria este dovada unor complicaţii cardiovasculare la bolnavii diabetici.

„Sindromul nefrotic este o tulburare gravă, secundară unei leziuni renale, determinată de infecţii urinare şi se manifestă şi cu proteinurie, urina pacientului fiind cu spumă. Fistulele vezico-vaginale sau vezico-rectale apărute după cancere sau Maladia Crohn se pot complica, de asemenea, cu proteinurie (urina cu spumă)”, specifică dr. Viorel Tode.

Urina de culoarea ceaiului concentrat poate fi consecinţa unui regim bogat în coloranţi sau pigmenţi, a unor tratamente (împotriva giardiozelor, dizenteriei, vaginitelor, hepatitei, cirozei) sau a unor sângerări la nivelul rinichilor sau vezicii urinare. Specialistul menţionează că „aceasta apare frecvent în cetoacidoza diabetică sau poate fi primul semn a unei distrugeri a ţesutului, provocată de un accident care antrenează o sângerare gravă. Această patologie poate fi frecventă şi la persoanele alcoolice drept urmare a unui sevraj brutal”.

Culoarea galben-aurie a urinei poate fi dată de unele medicamente anticoagu-lante sau din cauza tratamentelor folo-site împotriva cancerului, tuberculozei, după un aport important de betacaroten sau la persoanele puternic deshidratate. Urina purpurie apare în unele boli ereditare, rare, cum sunt porfiriile (urina devine roşie când este expusă la lumină).

În sfârşit, urina verde poate apărea după consumul unor alimente (sparanghel) ori medicamente: antidepresive, antialgice, antialergice, antiinflamatorii sau chiar după unele anestezii generale. Culoarea verde traduce în unele afecţiuni acumularea în exces de bilirubină, secundară unor afecţiuni patologice ale ficatului sau ale pancreasului.

„Intenţia mea este de a avertiza populaţia ca, în momentul apariţiei unor modificări ale culorii sau mirosului urinei, să se adreseze personalului medical. Orice boală diagnosticată în stadiu iniţial, de către medicul specialist, poate duce în majoritatea cazurilor la vindecarea pacientului, iar dacă nu, complicaţiile determinate de afectarea rinichilor sunt dintre cele mai severe”, atenţionează dr. Viorel Tode.