În ţara noastră, imunizarea copiilor la naştere, împotriva hepatitei B, a început la mijlocul anilor ’90, după ce, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat, în anul 1991, introducerea vaccinării de masă împotriva hepatitei B.
Acest lucru este foarte benefic, însă asta nu înseamnă că persoanele vaccinate sunt total în afara pericolului. Eficienţa vaccinului se păstrează aproximativ zece ani, în ciuda scăderii nivelului de anticorpi. În România, vaccinul împotriva hepatitei virale B se administrează la două ore de la naştere, la două luni şi la patru luni, urmat de o revenire la vârsta de nouă ani.
„Adolescenţii, de exemplu, îşi pot face o analiză pentru a măsura nivelul de anticorpi din sânge. Acest test arată dacă organismul este pregătit să se lupte cu virusul său sau dacă are nevoie de ajutor, de o altă vaccinare. Dacă valoarea testului este mică, este posibil să fie nevoie de o nouă doză de vaccin. Cel mai bine pentru sănătate este să se cunoască situaţiile de risc şi, mai ales, să se prevină o eventuală infectare. Cu toate acestea, vaccinarea împotriva virusului hepatitic B oferă imunitate doar pentru hepatita B, iar pacienţii rămân descoperiţi pentru hepatita C şi HIV şi infecţiile care se transmit pe cale sexuală”, explică specialiştii infecţionişti de la Baylor „Marea Neagă”.