Tulburarea bipolară sau boala maniaco-depresivă reprezintă o tulburare psihică ce constă în modificarea anormală şi de lungă durată a dispoziţiei afective, energiei şi a abilităţii de funcţionare a unei persoane. Mai grav, aceşti pacienţi cu tulburare afectivă bipolară nu realizează gradul în care instabilitatea şi exploziile emoţionale perturbă viaţa proprie şi pe a celor din jur şi chiar refuză tratamentul.

„Ei percep episodul maniacal ca pe o perioadă de randament crescut, cu ascuţirea inteligenţei, a imaginaţiei şi spiritualităţii, a sociabilităţii şi productivităţii. Acestea chiar produc efecte la genii. Van Gogh, Schumann, Victor Hugo, Churchill au fost bipolari, dar dacă nu eşti geniu, cel mai bine este să cauţi un psihiatru, cu atât mai mult cu cât euforia este întotdeauna urmată de prăbuşirea emoţională, regrete şi vinovăţie”, a declarat dr. Diana Meliu Cârjaliu, medic psihiatru.

Specialistul a precizat că este suficient un singur episod maniacal pentru a putea pune diagnosticul. Cu alte cuvinte, apare o succesiune neregulată şi impredictibilă între episoade, de escaladare şi prăbuşire a elanului vital şi emoţional.

Trebuie precizat că episoadele pot apărea anual sau chiar la câţiva ani, timp în care individul pare normal din punct de vedere psihic. Oricum, în funcţie de nivelul escaladării, se disting mai multe tipuri de boală. Cert este că nu se ştie niciodată când va apărea următorul episod: poate fi peste un an sau peste 15. Sigur este numai că, în timp, vor mai exista episoade maniacale sau depresive.

Problema este că virajele afective influenţează somnul, energia, activitatea, judecata, comportamentul şi abilitatea de a gândi clar şi de a lua decizii. Tulburarea afectivă bipolară (TAB) durează toată viaţa, fiecare om îşi poate manageria virajele afective urmând un plan de tratament medicamentos.

„Deşi TAB poate debuta la orice vârstă, este diagnosticată în mod tipic, în jurul vârstei de 20 de ani. Din ce în ce mai multe debuturi apar totuşi la vârste înaintate şi există studii care acreditează chiar un procent de 40% pentru debutul după 60 de ani. Simptomele sunt particulare fiecărei persoane şi pot varia de la un episod la altul. Sunt cele mai seducătoare stări ale naturii umane, imposibile în mod normal. E ca şi cum ai fi drogat cu marijuana şi amfetamine, te simţi Dumnezeu şi Demon în acelaşi timp. Încă nu am văzut maniacal care să considere (mai ales dacă a avut episoade depresive înainte) că fericirea care a dat peste el este o boală care să mai şi trebuiască tratată”, a explicat medicul.

Partea şi mai proastă, a precizat dr. Diana Meliu Cârjaliu este că aparţinătorii reacţionează prompt (adică duc la psihiatru sau internează pacientul) numai în episodul maniacal şi, uneori, nu sesizează episodul depresiv, care, fie nu-i deranjează, fie li se pare justificat de anumite circumstanţe, fie le convine, pentru că, în sfârşit, fiul sau fiica lor stă în casă şi nu mai creează probleme.

Menţionăm că episodul maniacal poate apărea peste noapte, urmând ca tabloul complet să se instaleze în 2-3 zile. Altfel spus, pur şi simplu te culci seara normal şi te trezeşti dimineaţa, ca şi cum te-ai fi încărcat la baterie. Ca în toate tulburările psihice, nu speraţi că puteţi controla simptomele şi nu aşteptaţi să treacă de la sine.

Oricum, pacienţii maniacali, ca şi cei schizofreni sau cu alte tulburări psihotice ajung să-i transforme pe psihiatri în negociatori.

„Maniacalul negociază necesitatea tratamentului, medicaţia, dozele, durata. El consideră că a făcut vreun hatâr familiei, că s-a prezentat la consultaţie şi că tratamentul, doza şi durata sunt la latitudinea antipaticului de psihiatru”, a mai spus medicul.