Prelevarea de organe de la pacienţii aflaţi în moarte cerebrală înseamnă o nouă şansă la viaţă pentru oamenii condamnaţi să trăiască cu spaima că viaţa lor s-ar putea sfârşi fără un ficat sau o inimă nouă. Începând din luna februarie şi Spitalul Judeţean Constanţa este pe lista instituţiilor sanitare care pot  îndeplini toate procedurile medicale şi legale în acest demers salvator. „Ne învăţăm pacienţii să acorde şanse!“ Spitalul Judeţean a intrat în Programul Naţional de Transplant alături de alte 34 unităţi sanitare din ţară, şi în decurs de un an, va fi monitorizat de specialiştii europeni, familiarizaţi deja cu tot acest proces de la prelevare de organe la discuţiile şi sprijinul acordat familiei pacientului aflat în moarte cerebrală.De altfel, medicul specialist coordonator al programului, dr. Marius Prăzaru, a explicat importanţa acordului familiei în astfel de situaţii, dar şi diferenţa dintre moartea cerebrală şi cea clinică: „Atunci când pacientul este în moarte cerebrală, înseamnă că activitatea sa cerebrală este compromisă, astfel că se pot parcurge toate celelalte etape până la transplantarea propriu-zisă. Un punct foarte important în aceste etape este acela că după ce se constată moartea cerebrală, la un interval de şase ore după acest moment se refac testările pentru a vedea dacă mai există şi cea mai mică şansă ca pacientul să-şi revină. Dacă şi acest test din urmă dă acelaşi rezultat ireversibil, se poate trece la discuţia cu familia pentru un potenţial transplant. Testele utilizate sunt consultul neurologic, testul de apnee şi electroencefalograma. Vrem să ne învăţăm pacienţii, dar mai ales familiile acestora să acorde şansa altor oameni a căror viaţă atârnă de un ficat sau o inimă nouă.”  Etapele prelevării de organe Pentru ca familiile celor aflaţi în moarte cerebrală, şi deci posibili donatori să înţeleagă ce presupune tot acest proces, directorul medical al Spitalului Judeţean, dr. Cătălin Grasa a explicat toate etapele donării şi pregătirea pentru prelevare. „Există o procedură standard şi câteva etape clare în situaţia prelevării de organe. În prima etapă se identifică pacientul aflat în moar-te cerebrală. Urmează declararea morţii acestuia, anunţarea echipei de medici de un potenţial proces de prelevare. Din acest moment acordul familiei este decisiv. Dacă familia îşi dă acordul, pacientul aflat în moarte cerebrală este declarat donator, iar echipa de medici anestezişti, cei de la terapie intensivă şi neurologii încep etapa de suport mecanic pentru a se susţine în stare funcţională, celelalte organe. Echipa care face prelevarea asigură în continuare susţinerea mecanică a pacientului pentru ca recoltarea să reuşească”.  „Vieţi care nu mai au… timp!“ Specialiştii susţin că timpul este cheia în tot acest proces. Cu cât organele sunt prelevate mai devreme, cu atât pacientul care le primeşte are şanse mai mare de supravieţuire, iar organele în sine nu îşi pierd func-ţionalitatea. „Rolul nostru este să ne asigurăm că familia pacientului aflat în moarte cerebrală înţelege că se pot salva vieţi şi oameni care sunt pe marginea prăpastiei. Organe ca inima sunt funcţionale trei ore după prelevare, ficatul patru-şase ore, iar rinichiul douăsprezece ore. Sunt practic oameni şi vieţile lor care nu mai au timp şi care depind de aceste decizii”, susţine dr. Marius Prăzaru. Medicii susţin că Spitalul Judeţean are toată aparatura necesară unor astfel de intervenţii, dar şi medici bine pregătiţi. Ei spun că în prezent nu mai există o limită de vârstă pentru donatori şi că sunt doar câteva excepţii care nu se pot încadra: cei cu insuficienţe severe de organe, cu tumori cerebrale, cu tensiune mai mică de 6 cu 4 pentru un interval mai mare de câteva zile, dar şi cei instabili pentru ca medicii să îi pună pe ventilaţie mecanică.