pietre
De ce apar pietrele la rinichi, care sunt cauzele favorizante şi dacă pune-rea diagnosticului este dificilă?, sunt întrebări la care cititoarea noastră, Dorina Cucu, şi-ar dori un răspuns.
* * *
După cum ne-a explicat dr. Iuliana Botezatu, medic specialist Phoenix Eastern Medical Center, pietrele la rinichi (calculi renali), se prezintă sub forma unor depozite solide de minerale sau de cristale, care se adună în tractul urinar, în a căror componenţă intră calciul, în combinaţie cu oxalaţi sau cu fosfat. Procesul de formare se nu-meşte litiază renală (sau nephrolitiază), iar apariţia de pietre pe tractul urinar, urolitiază.
Bărbaţii, mai afectaţi. S-a demonstrat că pietrele la rinichi sunt de trei ori mai frecvente la bărbaţi, faţă de femei. Mai mult, statisticile arată că 60 la sută dintre cei care fac pietre la rinichi o dată, fac şi a doua oară, într-un interval de zece ani.
Cauze favorizante
Printre factorii care duc la apariţia pietrelor la rinichi se numără consumarea unei cantităţi prea mici de lichide, efectuarea în exces a exerciţiilor fizice însoţite de scăderea cantităţii de apă eliminată prin urină, deshidratarea sau eliminarea apei din organism prin diaree cronică, medi-camentele care provoacă creşterea nivelului de acid uric (hiperuricemie), anumite suplimente nutritive pe bază de calciu (printre care aşa-numitul „calciu din corali”, dacă nu se bea suficientă apă), dieta bazată pe alimente precum spanac, alune, ceai, carne, piper, guta şi excesul de vitamina D. Alţi factori favorizanţi sunt dezechili-brele de minerale: nivel prea ridicat de calciu sau de sodiu, nivel prea scăzut de citraţi, infecţiile tractului urinar, hipertiroidismul şi hiperparatiroidismul, cistinuria (o dezordine metobolică ereditară) şi altele.
Diagnosticarea pietrelor la rinichi
Pentru a confirma diagnosticul şi a obţine informaţii detaliate despre mărimea şi localizarea pietrei, medicul va recurge la investigaţii precum ecografia, radiografia, analiza de sânge şi urină, scanarea sistemului urinar. De obicei, nu se impune intervenţia chirurgicală, ci se urmează tratamentul uzual reco-mandat de medic. Important este că, în prezent, metodele de tratament au evoluat şi multe dintre acestea nu mai nece-sită intervenţii chirurgicale majore.