Potrivit specialiştilor, cea mai importantă măsură pentru a preveni îmbolnăvirea cu o anumită maladie este vaccinarea.

Din păcate, există prea puţine boli infecţioase care pot fi prevenite astfel, cum ar fi: hepatita virală B, rujeola, rubeola, tusea convulsivă, tetanosul, poliomielita, turbarea, parotidita epidemică, tuberculoza, gripa şi alte câteva, afirmă specialiştii Fundaţiei Baylor „Marea Neagră“.

Medicii explică faptul că, în ciuda reacţiilor adverse minore, care pot apărea în unele cazuri de vaccinare, efectele benefice a vaccinurilor sunt mult mai importante, iar părinţii ar trebui să ţină cont de acest aspect, când iau hotărârea de a-şi vaccina sau nu copilul.

„Într-adevăr, eficienţa vaccinurilor poate fi măsurată, unele având una ridicată, altele mai puţin. Oricum ar fi, este de preferat vaccinarea, forma clinică a bolii, dacă o faci, fiind una mai uşoară, complicaţiile severe sau decesul fiind aproape nule. În cazul tuberculozei la copil, se previne meningita TBC sau granulia. Nu putem vorbi niciodată de o eficienţă de 100%, aproape întotdeauna pot apărea reacţii adverse minore. Com-ponentele stabilizatoare din vaccinuri conţin: aluminiu, mercur, titan (folosit în aeronautică) etc., însă sunt în cantităţi infime şi sunt admise. Aceiaşi stabilizatori sunt folosiţi în multe alte produse: alimente, cosmetice, medicamente etc., intră în organismul nostru zilnic, fiind utilizate mult mai frecvent decât o doză, două de vaccin”, potrivit dr. Rodica Mătuşa, specialist boli infecţioase.

Sănătatea colectivă, pe primul plan

Chiar dacă în prezent propagarea infecţiilor nu este la scară largă, medicii specialişti observă efectele nevaccinării, deoarece, zi de zi, au contact cu cazuri de îmbolnăviri favorizate de lipsa vaccinării. În momentul în care un părinte refuză vaccinarea copilului, acesta „atentează” la sănătatea publică, ba mai mult, contribuie la propagarea îmbolnăvirilor cu virusuri periculoase.

„La nivel global, ne interesează sănătatea publică, nu individuală. Acoperirea vaccinală este esenţială, imunitatea grupului fiind definitorie pentru contagiune, pentru izbucnirea unei epidemii. De exemplu, cazurile de rujeolă, forma severă, apărute la sugarii care încă nu au fost vaccinaţi, pot fi imputate altor copii mai mari, dar nevaccinaţi, din anturaj, care au făcut rujeolă, forme mai uşoare, dar au fost sursa de îmbolnăvire pentru cei mai receptivi. Referindu-mă la tusea convulsivă, virulenţa bacteriei a crescut, cazurile de tuse convulsivă la copil fiind aproape toate cu complicaţii. Sunt semnalate din ce în ce mai multe cazuri de contagiune a bunicilor, care îşi îngri-jesc nepoţii şi care fac tuse convulsivă, deseori mortală. Lumea medicală nu poate înţelege de ce există o rezistenţă la vaccinarea împotriva hepatitei virale B şi a infecţiilor cu Human Papilloma Virusuri, infecţii care pot genera cancerul hepatic, cancerul de col uterin sau altele”, explică medicul specialist.

Epidemiile, „războaie“ necruţătoare

Specialiştii atenţionează populaţia că, în lipsa vaccinurilor, epidemiile ar face ravagii, la fel ca în trecut, când au nimicit extrem de multe persoane. „Aş sugera să vă gândiţi cum ar fi lumea zilelor noastre dacă încă am fi avut variolă sau gripă, o epidemie de gripă omorând mai mulţi oameni decât un război mondial; sau câte persoane cu handicap motor cauzat de poliomielită, în cărucioare, ar trebui să fie asistaţi. Într-o societate civilizată trebuie ascultaţi specialiştii, informarea şi educaţia având un rol esenţial”, atenţionează dr. Mătuşa.