La ora actuală, cancerul colo-rectal este al doilea cancer ca frecvenţă pe plan mondial. Tocmai de aceea, trebuie să ştim cum să ne protejăm şi ce măsuri să luăm în caz de nevoie.
Colonul reprezintă acea porţiune a tubului digestiv, care este situată între porţiunea finală a intestinului subţire şi rect şi care este dispus în abdomen ca un U răsturnat, înconjurând intestinul subţire. Colonul are trei funcţii principale: digerarea şi absorbţia nutrienţilor din mâncare, concentrarea materiilor fecale prin absorbţia fluidelor şi electroliţilor din acestea, stocarea şi evacuarea de materii fecale.
Potrivit dr. Mihai Hriţcu, medic specialist chirurg, partea dreaptă a colonului joacă un rol major în absorbţia de apă şi electroliţi, în timp ce partea stângă este responsabilă pentru depozitarea şi evacuarea materiilor fecale.
Cancerul presupune transformarea celulelor normale, astfel încât acestea cresc şi se multiplică anormal.
„Cele mai multe tipuri de cancer de colon sunt adenocarcinoame, adică tumori care se dezvoltă din glandele mucoasei peretelui colonului. Deşi cancerul colo-rectal poate apărea la orice vârstă, mai mult de 90% dintre pacienţi au vârste de peste 40 de ani, moment din care riscul se dublează la fiecare zece ani. În plus, faţă de vârstă, alţi factori de risc includ istoricul familial de cancer colo-rectal şi polipi, precum şi o istorie personală de colită ulcerativă, boala Crohn, polipi sau cancer la alte organe, mai ales de sân sau uter, dietă săracă în fibre şi bogată în grăsimi, consumul de bere. De asemenea, este general acceptat faptul că aproape toate cancerele colo-rectale se dezvoltă din polipi benigni. Aceste creşteri de ţesut colonic apar pe peretele intestinal şi pot creşte, în cele din urmă, în mărime şi se pot transforma în cancer. Îndepărtarea polipilor benigni are un rol important în medicina preventivă”, a precizat medicul.
Cele mai frecvente simptome sunt sângerarea rectală şi schimbările legate de tranzitul intestinal, cum ar fi perioadele de alternanţă, de constipaţie cu diaree. Totuşi, durerile abdominale şi pierderea în greutate sunt, de obicei, simptomele care indică o leziune colo-rectală extinsă.
Din păcate, mulţi polipi sau cancere incipiente nu reuşesc să producă simptome. Prin urmare, este important ca examenul de rutină să includă proceduri de detectare a cancerului colo-rectal la persoanele peste 50 de ani (la persoanele care nu intră în categoriile de risc).
În prezent, există mai multe metode pentru detectarea precoce a cancerului colo-rectal. Acestea includ tuşeul rectal, un test de detectare a sângelui din materiile fecale, sigmoidoscopia flexibilă şi colonoscopia. Persoanele care au o rudă de gradul I cu cancer de colon sau polipi ar trebui să înceapă testele de screening de cancer de colon la vârsta de 40 de ani.
Colonoscopia, obligatorie
Dacă polipii se dovedesc a fi maligni, a explicat dr. Hriţcu, o colonoscopie poate fi efectuată pentru a verifica dacă există polipi şi în alte părţi ale colonului.
„În funcţie de răspândirea şi localizarea cancerului, tratamentul poate include chirurgie, chimioterapie, radioterapie sau toate trei. În etapele incipiente de cancer, este necesară doar intervenţia chirurgicală, iar în etapele avansate este nevoie, pe lângă intervenţia chirurgicală, de chimio +/- radioterapie. Prognosticul de cancer de colon va depinde de etapa în care cancerul a fost diagnosticat. Dacă este detectat în etapele incipiente, şansele de supravieţuire sunt mari, iar în cazul în care cancerul nu reapare după cinci ani, în urma tratamentului, pacientul se spune că este vindecat complet. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, cancerul este detectat în stadii avansate, când simptomele încep să se manifeste. La cinci ani, rata de supravieţuire a cancerului este de 62%, deşi aceasta va varia în funcţie de stadiul în care cancerul este diagnosticat. Ratele de supravieţuire pentru stadiul 4 de cancer de colon sunt de aproximativ 8%”, a completat specialistul.
Oricum, pentru o vindecare completă, cancerul colo-rectal necesită o intervenţie chirurgicală în aproape toate cazurile. Radioterapia şi chimioterapia sunt folosite ca metode adjuvante faţă de intervenţia chirurgicală. De precizat că rata de vindecare scade la 50% sau mai puţin, atunci când este diagnosticat în faze avansate.
