Probabil că aţi observat, pe stradă sau chiar în propria familie, persoane cu strungăreaţă. Denumită în termeni medicali diastemă, această problemă apare mai frecvent la copii decât la adulţi, iar dacă este deranjantă, ea poate fi tratată, indiferent de vârsta pacientului.

Dr. Mihaela Dan, specialist ortodont, spune că strungăreaţa reprezintă un spaţiu mai mare de 0,5 mm între cei doi dinţi frontali. Deşi primul impact este cel estetic, acest gol dentar fiind vizibil atunci când vorbim sau zâmbim, diastema poate afecta, de asemenea, şi vorbirea, în special pronunţarea literelor „s” şi „t”.

„Copiii sunt cei mai frecvent afectaţi de diastemă, dar, de multe ori, în cazul lor problema este temporară şi ar trebui să se corecteze după ce dinţii încep să cadă. La adulţi, însă, diastema este cel mai adesea permanentă şi va necesita tratament pentru a elimina spaţierea dintre dinţi”, a declarat medicul.

Principala cauză a strungăreţei este nepotrivirea dintre dimensiunea maxilarului şi cea a dinţilor: fie dimensiunea maxilarului este prea mare pentru dinţi, fie dinţii sunt prea mici pentru maxilar. Totuşi, în afară de o discrepanţă de dimensionare, există numeroase alte motive din cauza cărora se pot forma lacune sau spaţii între dinţi la cei mici.

Diastema, doar o etapă temporară

La copii, diastema reprezintă o etapă temporară. În general, după erupţia dinţilor vecini, spaţiul se închide de la sine, prin presiunile exercitate de aceştia, pentru a-şi face loc pe arcadă.

Apoi, la copii mai intervine respiraţia orală sau sugerea degetului, obiceiuri care pot avea ca rezultat împingerea dinţilor în faţă, pe un arc de cerc mai mare şi implicit apare spaţierea dentară.

„Aceasta este o situaţie în care se recomandă tratamentul cu aparat dentar, deoarece, la o vârstă fragedă, maxilarele sunt mai maleabile. La adult, o astfel de situaţie poate produce parodontoză şi este mult mai greu de tratat!”, atenţionează dr. Mihaela Dan.

De asemenea, atunci când copilul moşteneşte maxilarul de la un părinte şi dinţii de la celălalt, apar spaţieri dentare între mai mulţi dinţi, nu numai între cei doi incisivi centrali. Acest tip de microdonţie se poate trata numai cu aparat dentar fix (bracketuri), nu şi cu aparat dentar mobil. Mai rar, se poate vorbi despre anodoţie, adică lipsa unor dinţi din naştere. Astfel, când incisivul lateral lipseşte, între caninii superiori vor apărea spaţieri dentare, rezultate din excesul de spaţiu produs de absenţa unuia sau a doi dinţi din faţă.

„În această situaţie, există două variante de tratament ortodontic fix: fie se deplasează caninii lângă incisivii centrali şi se şlefuieşte vârful lor pentru a arăta ca nişte incisivi laterali, fie se apropie incisivii centrali şi se măreşte spaţiul pentru dinţii lipsă, pentru a încăpea ulterior un implant dentar”, a completat specialistul.

XXX

Dr. Mihaela Dan a adăugat că, în cazul adulţilor, pe lângă situaţiile din copilărie lăsate netratate, mai există două cauze importante care pot favoriza apariţia strungăreţei. Acestea se referă la parodontoză şi la extracţiile dentare.