Specialiștii și nu numai ei spun mereu că mamele asigură acea stabilitate fizică, sufletească și emoțională copiilor pentru toată viața. Mai mult decât atât, este deja un fapt cunoscut că, fără prezența mamei, un copil expus la evenimente neașteptate va avea o reacție de stres intens.

Practic, din momentul în care medicul taie cordonul ombilical celui mic, ia naștere și legătura fizică dintre nou-născut şi mamă. Este clar că, încă din acel moment, începe atașarea psihologică și emoțională. Medicii și psihologii, prin mai multe studii și cercetări, au demonstrat că această legătura emoțională și psihică îi oferă copilului fundamentul pentru relația lui cu restul lumii.

Trebuie precizat că o legătură strânsă între mamă și copil influențează reacțiile lui de mai târziu în viață. Totodată, trăinicia acestei relații se reflectă în reușitele copiilor la școală, în modul în care aceștia își fac prieteni și în felul cum reacționează ei la situații noi sau stresante.

Ca urmare, bebelușii care sunt foarte atașați de mamele lor simt că ea este o bază sigură de unde ei pot explora lumea. În acest fel, ei sunt asigurați de prezența mamei și merg la ea atunci pentru orice problemă. În cazul în care copilul nu are o legătură strânsă cu mama, ei caută o legătură în afară, dar aceasta nu este întotdeauna una care le aduce mare confort sau siguranță. Problema este că acest lucru poate lăsa un mare gol în viața lor.

„Părinții au un rol esențial în a ajuta copilul să își exprime emoțiile și să recunoască stările celorlați încă de când este bebeluș. Pentru a putea stimula dezvoltarea emoțională a copilului, părinții trebuie să cunoască manifestările emoționale de care este capabil în fiecare lună de viață. Mama află mereu informații noi despre manifestările emoționale specifice etapei de vârstă la care se află bebelușul și exersează modalități diferite de stimulare a dezvoltării emoționale a acestuia”, a declarat psihologul Veronica Ardelianu.

Comunicare în limba copilului

Așadar, atașarea de mamă se dezvoltă numai prin interacțiune. Alăptarea, simpla comunicare în limba copilului, lecturile cu copilul sau orice altă activitate împreună se transformă într-o experiență de atașare. De asemenea, jocurile împreună, discuțiile și ascultarea cu atenție a ceea ce copilul are de spus sunt acțiuni care pot crea o legătură puternică, durabilă, pentru totdeauna.

În cazul în care nu există niciun fel de legătură între mamă și copil, rezultatul este un efect profund negativ. Acest lucru apare atunci când copiii sunt abandonați la naștere sau sunt trimiși direct la o instituție de creștere a copiilor. În situațille de acest gen, copilul nu se va atașa emoțional sau fizic aproape deloc de persoanele din instituție, dacă nu este adoptat rapid.

Aceste atitudini generale se sprijină pe faptul că în instituțiile de îngrijire a copilului se presupune că personalul este suprasolicitat și nu stă cu copilul un timp suficient ca aceste legături fundamentale să se creeze. Dacă se întâmplă să se creeze o asemenea legătură, ea poate duce la efecte negative atunci când copilul și persoana care l-a îngrijit la un moment dat sunt separați.

Cercetătorii au descoperit că jumătate dintre copiii crescuți în primii ani de viață de altcineva decât mama lor formează același tip de legătură cu persoanele care îi îngrijesc. Pe de altă parte, 70% dintre copiii crescuți de mame formează o legătură strânsă cu mama lor.