„Îl mai folosesc doar cinci minute”, fraza pe care aproape orice părinte o aude de la copilul său, în timp ce încearcă să recupereze telefonul de la el, după ce i l-a dat să se joace cu, ca să stea puţin liniştit. După această încercare urmează nervi, ţipete şi crize de furie, pentru că niciun copil nu va renunţa la acel telefon, atunci când i se cere.

Partea negativă din această poveste este că, aceşti copii se îmbolnăvesc, practic, de la folosirea telefonului, şi fizic, pentru că îi opreşte de la mişcare şi îi transformă în sedentari, obezi, diabetici etc., dar mai ales psihic, deoarece devin agresivi, introvertiţi etc. Psihologul Veronica Ardelianu ne spune mai multe despre această practică, a „recuperării telefonului”, şi cum pot fi lucrurile echilibrate.

„Odată ce i-a fost dat telefonul, mai greu poate fi luat înapoi. Părinţii sunt de acord ca cei mici să îl folosească, chiar dacă ştiu că este greşit, dar nu mai ştiu cum să îl ia înapoi, fără să îl facă pe copil să plângă. Din start, părintele este într-un conflict. «Eu nu vreau să i-l dau, dar, totuşi, i-l dau». Asta înseamnă că părintele, când este într-un conflict interior, îşi va descărca frustrarea în relaţie cu copilul. Pentru că va încerca să i-l ia, oricum el nu a fost de acord de la început, şi atunci, copilul escaladează totul”, explică psihologul.

Părintele trebuie să fie consecvent

Totodată, Veronica Ardelianu mai afirmă că e firesc ca cel mic să nu respecte limita, după 10 minute să îl dea înapoi, deoarece, şi noi, adulţi fiind, dacă avem acces la o activitate care ne oferă plăcere, vrem să mai tragem de timp, să mai stăm acolo. Acelaşi lucru se aplică şi la copii, însă ei, pentru că sunt mici, nu sunt deprinşi cu limbajul verbal şi fac crize de furie sau, când sunt mai mari, totul se transformă într-o luptă de putere între ei şi părinţi.

„Când se acceptă folosirea telefonului, este bine să se stabilească nişte reguli, iar părintele trebuie să le respecte. În momentul în care acesta a devenit inconsecvent şi zice «îl mai las 10 minute, nu este nicio problemă», atunci copilul speculează. Acesta îşi dă seama că, uneori, poate să stea mai mult, deci se poate şi acum. E bine ca părintele să spună clar, «astăzi, te-am lăsat mai mult, pentru că a fost o situaţie deosebită, dar trebuie să respectăm programul»”, subliniază psihologul.

Consecinţele accesului nelimitat la telefon

Părinţii trebuie să fie flexibili, nu rigizi, însă este nevoie de reguli, pentru că accesul nelimitat la telefon nu îl ajută pe copil, spune specialistul, din contră, îi scade capacitatea de concentrare

„Acolo, lucrurile se desfăşoară foarte repede, apoi ei, în realitate, nu mai au răbdare să aştepte să se deruleze lucrurile firesc, ei vor să se întâmple totul repede, ca la televizor, tabletă sau telefon, de aceea este bine să se stabilească un program. Accesăm telefonul doar într-o anumită ordine. Ne asigurăm mai întâi de satisfacerea nevoilor de bază, mâncăm, dormim, tot ce este necesar, şi când am îndeplinit aceste responsabilităţi, accesăm telefonul. Rolul părintelui este de a pune frâne copilului, iar copilul, de-a lungul timpului, învaţă să îşi pună limite, astfel încât, atunci când va ajunge adult, să ştie că e necesar să ajungi la ora 8.00 la serviciu, adică, am o limită în a dormi. Astfel, copiii sunt învăţaţi de mici să capete o toleranţă la frustrare şi, adulţi fiind, ajung să se adapteze la serviciu”, mai spune psihologul.

Astfel, la asta ajută limitele pe care părinţii le pun copiilor şi, chiar dacă cei mici se răzvrătesc, este firesc. Potrivit specialiştilor, copilul trebuie lăsat să se manifeste. „Îmi pare rău că ţi-am luat telefonul, ştiu că te deranjează, dar aceasta este regula, ca să trăim sănătos, să ne dezvoltăm creierul, cu jocuri practice, prin pipăit, miros etc.”, acestea sunt doar câteva lucruri care pot fi spuse celui mic, dar nu când acesta este în criză, ci după. Mai întâi, copilul trebuie ascultat şi după ce se linişteşte se face educaţia.