În momentul de faţă, atât la nivelul judeţului Constanţa, cât şi în întreaga ţară există foarte multe persoane care pot fi diagnosticate cu anumite dependenţe. Specialişti spun că spre deosebire de dependenţa de anumite substanţe cu efect halucinogen, jocul patologic de noroc este o adicţie comportamentală, ca şi cleptomania, piromania, shoppingul patologic, adicţia la sex sau internet.
Psihiatrul Diana Cârjaliu este de părere că jocul patologic de noroc este o tulburare caracterizată prin inabilitatea de a lupta cu presiunea de a juca, în ciuda consecinţelor. Aceasta este deseori asociată cu alte tulburări psihice şi cea mai apropiată din punct de vedere genetic şi neurobiologic, cu abuzul de substanţe. Totuşi, pentru a fi siguri de diagnostic, medicii trebuie să observe cel puţin cinci din următoarele simptome.
Astfel, pacientul se gândeşte mereu la experienţe de joc din trecut sau viitoare. Apoi, la fel ca şi la uzul de substanţe, individul are nevoie de mize din ce în ce mai frecvente şi mai mari pentru a obţine aceeaşi stare de excitaţie. De multe ori, familia sau cei din jur observă cum persoana dependentă de joc intră în sevraj, devine irascibilă, foarte nervoasă, iar toate acestea se întâmplă atunci când încearcă să renunţe la joc. Câteodată, individul încearcă să recupereze pierderile jucând şi mai mult, iar când pierde, are tendinţa de a minţi, tocmai pentru a ascunde cât de mult este implicat în acest stupid joc. Alteori, însă, maniacul după jocuri recurge la diferite acte ilegale, numai pentru a obţine banii necesari jocului ori îşi riscă relaţiile.
„Jocul patologic de noroc se încadrează din punct de vedere fenomenologic, nosologic şi biologic, în egală măsură, în sfera compulsivităţii, a adicţiilor şi a tulburării de control al impulsurilor. Până în prezent niciuna din teorii nu explică în întregime natura complexă şi eterogenă a jocului patologic de noroc, ca şi a adicţiilor, în general. Totuşi, este preferată abordarea etiologică eclectică, conform căreia afecţiunea este rezultatul unei interacţiuni complexe între factorii psihologici, comportamentali, cognitivi şi biologici (de la bagajul genetic până la nivelul neurotransmiţătorilor)”, a precizat psihiatrul.
De asemenea, specialistul vorbeşte despre serotonină, aceasta fiind implicată atât în emoţii, dispoziţie, cât şi în gândire. Deficitul ei provoacă dificultăţi în luarea deciziilor legate de situaţii riscante, pierderea controlului impulsurilor, impulsivitate, cu satisfacerea urgentă a nevoii (presiunii) de a ceda obiectului adicţiei.
Serotonina este neurotransmiţătorul principal implicat în tulburările obsesivo-compulsive, în care pulsiunea este recompensa pe termen scurt, preferată câştigului pe termen lung şi compulsia este comportamentul recompensator iniţial, greu de oprit, pentru că reduce tensiunea şi efectele sevrajului.
Nu în ultimul rând, studiile au demonstrat că jucătorii patologici, ca şi dependenţii de substanţe au rate ridicate de consum de droguri printre rudele de gradul întâi, ceea ce sugerează o vulnerabilitate genetică.