Prezbiopia este o condiţie oftalmologică ce afectează pe toată lumea, într-o anumită măsură, însă care se întâlneşte, de regulă, la vârste înaintate. În timp, ochiul îşi pierde capacitatea de a focaliza obiectele apropiate, deoarece îmbătrâneşte, odată cu înaintarea în vârstă, la fel ca fiecare organ şi ţesut din organism.

În majoritatea cazurilor, persoanele afectate de prezbiopie au vârsta de peste 40 ani, însă afecţiunea debutează cu mult înainte, fără a fi depistată. Prezbiopia nu poate fi prevenită şi nu este o afecţiune în sine. Aceasta nu se poate vindeca, dar pacientul îşi poate îmbunătăţi vederea cu ajutorul ochelarilor sau a lentilelor de contact.

„Simptomele prezbiopiei sunt: dificultatea de a vedea în lumină slabă, probleme la focalizarea obiectelor mici, forţarea ochilor. Prezbiopia este depistată atunci când pacientul are dificultăţi la citit, mai ales când scrisul este de mici dimensiuni, ochii obosesc foarte repede, dacă sunt folosiţi pentru perioade lungi de timp, şi vederea devine înceţoşată”, explică specialiştii de la Institutul „Microchirurgia ochiului”.

Majoritatea persoanelor cu prezbiopie necesită purtarea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact pentru toată viaţa. Cu toate acestea, doar medicul oftalmolog curant, care diagnostichează prezbiopia, poate să sfătuiască pacientul cu privire la tratamentul ce trebuie să îl urmeze, în funcţie de gradul prezbiopiei şi de afecţiunile oftalmologice asociate.