Stomatita aftoasă este o tulburare frecventă a mucoasei bucale care afectează aproximativ 30% din populaţie. Această boală se caracterizează prin apariţia în cavitatea bucală a unor ulcere dureroase, cu formă rotundă sau ovală, ce prezintă o inflamaţie la bază.

Afecţiunea poate apărea în cazul oricărei persoane, indiferent de vârstă, şi se poate manifesta în diferite moduri, în funcţie de cauza declanşatoare. Deşi nu se ştie cu exactitate care sunt cauzele acestei afecţiuni, s-au sugerat numeroşi factori, precum imunitatea scăzută, deficienţa de fier, vitamina B1, B2, B6 şi sensibilitatea şi alergia la anumite alimente şi substanţe.

În funcţie de dimensiunea leziunilor şi de gradul de cicatrizare, stomatita se clasifică în: afte majore, afte minore şi ulcere herpetiforme. Stomatita aftoasă recurentă poate fi asociată cu traume, fumatul, compoziţia neregulată a salivei, dar şi cu diferite afecţiuni, precum boala Behcet, sindromul ulcerelor orale şi genitale cu cartilaj inflamat, boala Crohn, colita ulcerativă, HIV, sindromul Marshall etc. De asemenea, factorii emoţionali pot influenţa apariţia unor astfel de afecţiuni, cum sunt stresul şi dezechilibrele psihologice, iar în cazul multor femei, aceste ulcere pot fi dobândite în funcţie de menstruaţie.

„Ulcerele apar, de obicei, pentru prima dată în copilărie, au adesea un istoric familial şi tind să se abată spre decada a treia. Stomatita se poate moşteni, susceptibilitatea la aceasta fiind semnificativ amplificată de prezenţa la unul sau la ambii părinţi. În cazul factorilor genetici, afecţiunea îşi va face simţită prezenţa încă de la vârste fragede”, declară dr. Beatrice Efremon, medic stomatolog.

Persoanele cu stomatită aftoa-săprezintă simptome, precum difi-cultăţi la înghiţire, respiraţie urât mirositoare, senzaţie de arsură, durere din cauza leziunilor şi a ulceraţiilor etc.

Stomatita şi rolul sistemului nervos simpatic

Una dintre principalele funcţii ale sistemului nervos simpatic este diminuarea permeabilităţii celulare. Astfel, dacă funcţia sa este pertur-bată, poate duce la absorbţia de chimicale şi toxine, precum bacterii şi virusuri, în ţesuturi care normal trebuiau să fie impermeabile, ducând astfel la inflamaţie şi alte consecinţe adverse.

„Stomatita aftoasă, tradiţională, se tratează simptomatic. Scopul tratamentului este de a reduce durerea, care de multe ori este insuportabilă, mai ales pentru copii, şi pentru a vindeca leziunile mucoa-sei bucale. Pentru vindecarea stomatitei aftoase, se recomandă igiena riguroasă a cavităţii bucale, prin utilizarea unor soluţii recomandate de medicul specialist, consumul de multe lichide, iar în unele cazuri sunt recomandate şi analgezicele”, explică specialistul.

Persoanele care sunt predispuse în a dezvolta frecvent stomatită aftoasă trebuie să evite alimentele foarte reci sau fierbinţi, acide, sărate sau picante, pentru a nu irita mucoasa bucală. Vindecarea este lentă şi durează între două şi trei săptămâni. În cazul copiilor, părinţii trebuie să îi sfătuiască să nu ducă mâinile murdare la gură, deoarece, astfel, se pot îmbolnăvi foarte uşor.