Amigdalele sunt niște structuri limfatice care fac parte din sistemul de apărare al organismului, ele fiind responsabile de producerea de limfocite, care ajută la detectarea şi eliminarea, prin crearea de anticorpi, a unei varietăţi de microorganisme capabile să provoace infecţii. Inflamaţia amigdalelor cauzată de o infecţie bacteriană sau virală se numeşte amigdalită.
Potrivit specialiștilor, amigdalita poate fi de două feluri: cronică sau acută. Cele cronice sunt mai degrabă cele streptococice şi reprezintă o problemă reală, pentru că acestea pot evolua spre reumatism articular acut, boli reumatismale cardiace, nefrite reumatismale şi evident că trebuie exclus focarul amigdalian, ceea ce presupune o operaţie de amigdalectomie, în cazul infecţiei streptococice. „Amigdalita acută se caracterizează prin durere foarte mare la înghiţit, survenită brusc. Desigur, aceasta poate fi favorizată şi de băuturile reci, spre exemplu, dar cauza este clar, de natură infecţioasă, motiv pentru care trebuie tratată cu antibiotice injectabile”, ne-a declarat dr. Mihai Lupaşcu, medic specialist ORL.
Simptomele includ dureri în gât şi febră. Totuşi, majoritatea persoanelor se recuperează destul de repede. În general, simptomele dispar după câteva zile, fie că este vorba de o infecţie bacteriană sau virală.
Din nefericire, amigdalita este o afecţiune care se poate croniciza şi poate provoca probleme de-a lungul vieţii, în cazul în care nu este tratată corespunzător. De cele mai multe ori, ea apare în sezonul rece, perioadă în care bacteriile şi viruşii circulă peste tot, iar organismul este mai expus.
În afara durerilor în gât şi febră, amigdalita se manifestă şi prin frisoane, dureri la înghiţire, iar uneori dureri extinse până în zona urechilor şi chiar lipsa poftei de mâncare. Dacă diagnosticul a fost corect pus şi este vorba într-adevăr despre amigdalită, atunci persoana respectivă are amigdalele mai mari şi de culoare roşie, acestea putând fi palpate la baza mandibulei. Evident, amigdalele devin dureroase la palpare şi pot prezenta, în funcţie de stadiul amigdalitei, punguţe de puroi vizibile ca puncte sau pete albe la suprafaţa amigdalelor.
Desigur, există şi situaţii în care inflamaţia se poate extinde şi la ţesuturile din jur, o complicaţie cu implicaţii serioase ce necesită instalarea rapidă a tratamentului şi după antibiogramă, tratament specific cu antibiotice. Indicaţiile extirpării amigdalelor sunt destul de numeroase. Referitor la intervenţia de amigdalectomie, bolnavii pot fi împărţiţi în două grupe: cei cu focar infecţios amigdalian (amigdalita cronică) şi cei cu hipertrofia amigdalelor, unde se pune problema de volum, iar extirparea lor se indică în cazul tulburărilor respiratorii, de înghiţire, de vorbire.
Pentru că este o boală infecţioasă, bolnavii nu sunt internaţi în spital. Oricum, până ajung la medic, pacienţii mai pot recurge la comprese cu apă caldă spre fierbinte, peste care se poate stropi alcool medicinal. Când compresa începe să se răcească, se înlătură şi se înfăşoară gâtul cu o eşarfă.