Encefalita este o inflamație a creierului, iar cea mai frecventă cauză a sa o reprezintă infecțiile virale.

Encefalita se poate manifesta ca o gripă, cu febră și dureri mari de cap. De asemenea, poate determina gândire confuză, convulsii sau probleme cu simțurile sau mișcarea. Totuși, multe cazuri de encefalită se manifestă doar cu simptome de gripă.

Cazurile grave de encefalită, care sunt destul de rare, pot amenința viața persoanei în cauză. Deoarece fiecare caz de encefalită poate fi imprevizibil, este important ca diagnosticarea și tratamentul să se realizeze din timp.

Primele semne de encefalită

Majoritatea persoanelor care suferă de encefalită virală fie nu prezintă simptome, fie au manifestări asemănătoare celor specifice gripei, precum: durere de cap, febră, dureri musculare sau articulare, senzație de oboseală sau slăbiciune.

Cazurile mai serioase necesită îngrijire medicală imediată. Alte semne și simptome care pot fi indicii ale unei forme mai grave de encefalită inlud: confuzie, agitație sau halucinații, convulsii, pierderea simțurilor sau paralizie ale unor anumite zone ale feței sau corpului, slăbiciune musculară, vedere dublă, percepția unor mirosuri neplăcute, ca cel de carne arsă sau de ouă stricate, probleme la vorbire sau auz, pierderea cunoștinței.

De asemenea, la copiii mici, simptomele pot include: umflături în zonele moi (fontanele) ale capului bebelușului, stări de greață și vomă, rigiditate a corpului, plâns necontrolat, lipsa poftei de mâncare sau refuzul ei, iritabilitate.

Când trebuie consultat medicul

Apelați de urgență la medic dacă dumneavoastră sau cineva apropiat prezintă unul dintre simptomele asociate encefalitei severe. Durerile mari de cap, febra și pierderea cunoștinței necesită îngrijire imediată.

Copiii mici și mari care au semne sau simptome de encefalită trebuie să consulte un medic de urgență.

Cauze

Cauza exactă a encefalitei este de multe ori necunoscută, însă cea mai des întâlnită cauză a a encefalitei este infecția virală. De asemenea, infecțiile bacteriene și bolile inflamatorii neinfecțioase pot fi cauze declanșatoare pentru encefalită.

O infecție poate da una din două boli care afectează creierul:

• Encefalita primară are loc atunci când un virus sau alt agent infectează direct creierul. Infecția poate fi concentrată într-o singură zonă sau poate fi extinsă. O infecție primară poate consta în reactivarea unui virus care a rămas latent după o boală anterioară.
• Encefalita secundară (postinfecțioasă) este o reacție defectuoasă a sistemului imunitar la o infecție prezentă în orice parte a corpului. În loc să atace doar celulele cauzatoare ale infecției, sistemul imunitar atacă din greșeală și celulele sănătoase din creier. Encefalita secundară se manifestă de obicei la două-trei săptămâni după infecția inițială. Rareori, encefalita secundară este o complicație a unui vaccin cu virus viu.

Encefalita virală este provocată de cele mai multe ori de:

• Virusul herpes simplex. Există două tipuri de virus herpes simplex (HSV), ambele putând cauza encefalită. HSV de tip 1 (HSV-1) este de obicei responsabil pentru erupțiile herpetice din zona gurii, iar HSV de tip 2 (HSV-2) provoacă herpesul genital. Encefalita cauzată de HSV-1 este rară, însă are probabilitatea de a provoca distrugerea creierului sau chiar decesul.
• Alte virusuri herpetice care pot cauza encefalită sunt virusul Epstein-Barr, care provoacă mononucleoza infecțioasă, și virusul varicelo-zosterian, care provoacă varicela și zona zoster.
• Enterovirusurile includ polivirusul și virusul coxsackie, care determină de obicei o boală cu simptome de gripă, inflamații oculare și dureri abdominale.
• Virusurile mosquito-borne. Arbovirusurile sau virusurile artropod-borne, sunt transmise de țânțari sau alte insecte care se hrănesc cu sânge. Virusurile mosquito-borne pot cauza infecții precum West Nile, La Crosse, St. Louis, encefalită ecvină de vest și de est. Țânțarii transferă virusul omului de la o gazdă non-umană – pasăre, veveriță sau cal. Simptomele infecției pot să apară în câteva zile sau în dpouă săptămâni după expunerea la arbovirus.
• Virusurile tick-borne. Virusul Powassan este un virsus tick cunoscut ce cauzează encefalita în Statele Unite și Canada. Simptomele apar de obicei la aproximativ o săptămână de la expunerea la virus.
• Virusul rabiei. Infecția cu virusul rabiei, transims de obicei prin mușcătura unui animal infectat, provoacă o progresie rapidă a encefalitei, odată ce apar simptomele. Rabia este o cauză rară pentru encefalită în Statele Unite.
• Infecțiile copilăriei. Infecțiile specifice copilăriei – precum pojarul (rubeola), oreionul și pojarul german – obișnuiau să fie cauze obișnuite ale encefalitei secundare. Datorită vaccinării, aceste cauze au devenit foarte rare.

Principalii factori de risc pentru encefalită

Oricine poate face encefalită. Factorii care ar putea crește riscul al acestei boli sunt:

• Vârsta. Unele tipuri de encefalită predomină sau sunt mai grave în cazul unor anumite grupuri de vârstă. În general, copiii mici și adulții mai bătrâni prezintă un risc mai crescut de a dezvolta majoritatea tipurilor de encefalită virală. Encefalita cauzată de HSV tinde să fie mai des întâlnită la persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani.
• Sistemul imunitar slăbit. Persoanele care suferă de HIV/SIDA iau medicamente care suprimează imunitatea, sau au o altă boală care determină ca sistemul imunitar să fie compromis sau slăbit, prezintă un risc crescut de encefalită.
• Zonele geografice. Virusurile mosquito-borne sau tick-borne sunt mai des întâlnite în anumite regiuni geografice.
• Anotimpul. În multe zone din Statele Unite, bolile mosquito și tick-borne tind să fie mai frecvente primăvara, vara și toamna timpurie. Totuși, în regiunile mai calde din Statele Unite, virusurile mosquito și tick pot fi prezente tot anul.

Encefalita poate da complicații grave care pot duce la deces!

Complicațiile care rezultă din encefalită depind de mai mulți factori care includ vârsta, cauza infecției, severitatea bolii inițiale și timpul scurs de la instalarea bolii și administrarea tratamentului. În majoritatea cazurilor, persoanele ce manifestă o formă ușoară de encefalită își revin în câteva săptămâni, fără a avea complicații pe termen lung.

Totuși, în cazul unei encefalite agravate, în care inflamația a provocat leziuni creierului, pot apărea complicații care pot duce la comă sau deces. Există și complicații care pot să dureze luni de zile sau să devină permanente: oboseală persistentă, slăbiciune sau lipsă de coordonare musculară, tulburări de personalitate, probleme de memorie, paralizie, afecțiuni ale auzului sau vederii, probleme în vorbire.

Metode de diagnosticare

Pentru a stabili un diagnostic, medicul vă va pune întrebări legate de simptome, factori de risc și istoric medical. De asemenea, vi se pot efectua teste medicale: imagistică cerebrală, puncție lombară, teste de laborator (de sânge, urină, exudat), electroencefalogramă sau, mai rar, biopsie a creierului.

Tratamentul encefalitei

În cazul unor forme mai ușoare de encefalită, care poate fi confudate cu gripa, tratamentul poate consta în odihnă la pat, hidratare, medicamente antiinflamatorii.

Encefalita virală necesită de obcei tratamente antivirale intravenoase. Medicamentele antivirale cel mai des folosite sunt Acyclovir, Ganciclovir, Foscarnet.

Unele virusuri, ca cele de insecte-borne, nu răspund la aceste tratamente. Oricum, deoarece virusul nu este identificat imediat sau chiar deloc, tratamentul cu acyclovir este cel care începe imediat.

Efectele secundare ale medicamentelor antivirale pot include stările de greață, voma, diareea și durerile musculare și articulare.

În cazurile grave de encefalită, ar putea fi nevoie de îngrijiri suplimentare: respirație asistată, administrarea intravenoasă a corticosteroizilor pentru a reduce inflamația și presiunea din craniu, medicamentele antiinflamatoare și/sau anticonvulsive.

De asemenea, după boala inițială,în fucție de gravitate și complicații, ar putea fi necesară o terapie. Aceasta poate fi o fizioterapie, pentru redobândirea puterii, flexibilității, echilibrului, mobilității, terapie ocupațională, pentru adaptarea la activitățile zilnice, terapie de vorbire sau psihoterapie.

O bună igienă poate preveni encefalita

Cea mai bună cale de prevenirea a encefalitei virale este evitarea expunerii la virusuri care pot cauza această boală. Astfel, trebuie practicată o bună igienă, cu spălarea mâinilor cu apă și săpun înainte de masă și mai ales după ce s-a mers la toaletă. Vaccinarea este de asemenea o bună metodă de a preveni encefalita.