Mulţi părinţi sunt de părere că, dacă un copil este gurmand, este un lucru bun, pentru că acesta este sănătos,în contextul în care mănâncă de toate şi în orice măsură. Specialiştii, însă, ne sfătuiesc să nu încurajăm sausă ne bucurăm de apetitul exagerat al copilului, deoarece supraalimentarea poate ducela dezechilibre metabolice.
Pe de altă parte, nici nu trebuie privat copilul, impunându-i o cantitate mică de mâncare, pentru a nu se îngrăşa. Cel mai bine ar fi ca părinţii să îşi lase copiii să mănânce atât cât simt nevoia, deoarece cantitatea pe care o mănâncă un copil variază, de la o zi la alta, în funcţie de nevoile corpului său, dar şi de anumiţi factori, cum ar fi sănătatea fizică şi emoţională, precum şi de intensitatea activităţilor la care a participat.
„Este important să nu avem o reacţie emoţională exagerată faţă de nevoile alimentare ale copilului. Reacţia părinţilor poate să devină un întăritor şi să încurajeze consumul de alimente la unii copii. Dacă părintele are o reacţie pozitivă şi afectuoasă, şi copilul va repeta în mod inconştient compor-tamentul, pentru că se simte important prin asta”, declară psiholog Lenuţa Burlacu, Policlinica Regina Maria, Constanţa.
De ce este copilul supraponderal?
Dacă acesta este încurajat să mănânce mult, este criticat că mănâncă prea mult, iar dacă în familie se vorbeşte frecvent despre diete şi regimuri alimentare, copilul poate fi frustrat că nu poate atinge aceste obiective, îi va scădea încrederea în sine şi va începe să mănânce mult, ca o consolare a faptului că „nu arată bine”.
„Un posibil răspuns pentru acumularea de ţesut adipos poate fi abuzul emoţional sau fizic, sentimentul de abandon, sentimentul de insecuritate etc. Astfel, copilul îşi satisface nevoia de siguranţă prin hrana ingerată compulsiv. În astfel de situaţii, este necesară consilierea psihologică şi psihoterapia”, adaugă psihologul.
De cele mai multe ori, copilul supraponderal este supus tachinării şi ofenselor din partea colegilor, iar în urma acestor atacuri, devine retras şi nu mai participă activ la activităţile fizice, deoarece nu poate ţine pasul cu ceilalţi copii.
Cum trebuiesă se poarte părinţiiCopilul este conştient de dezavantajele obezităţii, aşa că ultimul lucru de care are nevoie este o predică din partea părinţilor. El trebuie să înţeleagă că este responsabil de cât şi ce mănâncă; dacă i se pun interdicţii, acesta poate începe să mănânce pe furiş, pentru că vede regimul ca pe o pedeapsă, potrivit psihologului.
Părinţii trebuie să ajute copilul fără a-l jigni, fără a râde de greutatea acestuia şi fără a-l cicăli cu întrebări suspicioase.
„Dacă părinţii au discutat cu un doctor şi s-au asigurat că nu este o problemă medicală, pot cere sfaturi referitoare la nutriţie şi la alcătuirea unui regim de alimentaţie sănătoasă. Unii specialişti recomandă să nu vorbeşti copilului despre regimuri, ci mai degrabă să discuţi din perspectiva îmbunătăţirii stilului de viaţă: mişcare zilnică şi alimentaţie sănătoasă, fără dulciuri, chips-uri şi alimente care îngraşă”, conchide specialistul.
Este foarte dificil pentru un copil să respecte un regim alimentar, de aceea este indicat ca întreaga familie să îl susţină, prin adoptarea aceluiaşi regim alimentar. Cu toate acestea, meniul nu trebuie să fie exagerat de riguros. Acesta poate conţine abateri: de exemplu, de sărbători sau la aniversări, copilul ar trebui să aibă voie să mănânce o bucăţică de tort sau o prăjitură. Adoptând această poziţie, specialiştii garantează că cel mic va ajunge la greutatea normală vârstei.
„Tulburările de comportament alimentar sunt o problema medicală, dar şi psihologică. Tratamentul implică colaborarea dintre medic, nutriţionist şi psiholog. Este recomandată consultarea unui psiholog, pentru a identifica cauzele emoţionale legate de această problemă.În psihoterapie, se pot folosi abordări prin care copilul este ajutat să îşi folosească imaginaţia şi creativitatea pentru a găsi soluţii”, încheie psiholog Lenuţa Burlacu.
