Hernia abdominală apare atunci când straturile peretelui abdominal sunt prea slăbite ori se rup. Astfel, presiunea din interiorul abdomenului împinge conţinutul abdominal prin această zonă, unde se formează un fel de sac sub piele, care poate începe ca o umflătură. Încet-încet, aceasta creşte, pentru că presiunea din abdomen împinge atât grăsimea, cât şi intestinele afară iar în unele situaţii acestea se blochează în sacul de hernie.
Specialiştii spun că herniile abdominale sunt frecvent întâlnite şi pot fi de mai multe tipuri, în funcţie de localizare: hernii inghinale, hernii femurale, ombilicale sau cele incizionale, care apar în urma unor intervenţii chirurgicale.
De precizat că hernia la nivelul peretelui abdominal este, în special, o afecţiune des întâlnită în rândul bărbaţilor, pentru că ei au o zonă slabă în regiunea inghinală. Femeile, în schimb, dezvoltă potenţial de risc după naştere, mai ales dacă au trecut prin mai multe sarcini care au solicitat intens abdomenul.
Majoritatea herniilor abdominale sunt cauzate de efort fizic intens, care duce la creşterea presiunii în regiunea abdomenului, dar pot exista şi alte cauze. Mamele trebuie să ştie că herniile pot să apară chiar şi la nou-născuţi şi sugari, din cauza cicatrizării întârziate a inelului ombilical.
Cum depistaţi boala? „În primul rând vorbim despre durere, de la o simplă jenă, până la un junghi puternic, precum şi o deformare, o umflătură care apare la nivelul abdomenului, mai mică sau mai mare, în funcţie de gravitatea situaţiei. Când hernia nu este complicată, umflătura apare numai când pacientul stă în picioare. Când pacientul este în clinostastism, adică atunci când se culcă, deformarea, umflătura, dispare, deoarece conţinutul herniat, adică strucurile anatomice intraabdominale care părăsesc cavitatea abdominală prin defectul, ruptura peretelui abdominal reintră în abdomen, hernia practic dispărând. Atunci când umflătura, deformarea peretelui abdominal este permanentă şi nu mai dispare în clinostastism, înseamnă că hernia s-a complicat prin încarcerare, iar dacă se asociază şi durere înseamnă că s-a complicat prin strangulare. Ambele situaţii reprezintă o urgenţă, majoră fiind hernia complicată prin strangulare, care trebuie operată în primele şase ore de la debut pentru a evita apariţia unor complicaţii redutabile ( necroza ansei intestinale herniate care prezintă suferinţa vasculară, peritonita localizată sau generalizată)”, a explicat dr. Paris Stamule, medic primar Chirurgie Generală.
În cazul în care hernia este la debut, de mici dimensiuni, dacă pacientul este, de exemplu, obez, poate să nu observe deformarea abdomenului în zona respectivă şi numai examenul clinic poate pune diagnosticul de hernie. În astfel de situaţii, bolnavul doar simte o arsură, o durere, o jenă în regiunea inghinală şi nu simte deformarea. În acest caz, la examenul clinic, medicul chirurg îi confirmă acestuia ceea ce a simţit. Partea proastă este că singura soluţie este intervenţia chirurgicală.
„Dacă pacientul amână prezentarea la medic, fie defectul peretelui abdominal se măreşte, fie apar complicaţiile mai sus amintite, rezolvarea chirurgicală fiind mai dificilă, iar recuperarea pacientului mai îndelungată. Hernia, cu cât este mai mică, cu atât se operează mai uşor, atât intervenţia, cât şi recuperarea fiind mai uşor de suportat de către pacient. Unii pacienţi nu realizează care sunt riscurile la care se expun dacă nu se prezintă la chirurg şi dacă amână intervenţia chirurgical. Cu cât hernia se operează mai din timp, cu atât riscurile de complicaţii scad”, a subliniat medicul.
