Glaucomul este un termen care descrie un grup de boli caracterizate prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv responsabil de transmiterea informaţiilor de la ochi la creier. Se produce, astfel, restrângerea treptată a câmpului vizual şi, în final, se poate ajunge la orbire. Tipuri de glaucom Există mai multe tipuri de glaucom. Glaucomul primitiv cu unghi deschis este cea mai frecventă formă de glaucom, fiind responsabil de peste 90% din cazurile de glaucom. Alte forme de glaucom sunt reprezentate de glaucomul primitiv cu unghi închis, glaucomul congenital. Există şi forme de glaucom secundar altor afecţiuni, traumatisme locale sau apărute ca efect advers în urma unor tratamente.  Frecvenţa bolii La nivel mondial se estimează un număr de bolnavi de glaucom între 65 şi 105 milioane, dintre care 10% sunt deja în stadiul de orbire bilaterală. În România nu există statistici oficiale. Se estimează 7,5 milioane de cazuri de glaucom primitiv cu unghi deschis şi cu unghi închis, raportat la o populaţie de 1.150 milioane de persoane. Extrapolând datele de la nivel european, putem aproxima numărul de bolnavi din România ca fiind de aproximativ 140.000, dintre care 132.000 de bolnavi cu glaucom primitiv cu unghi deschis.  Mecanism de producere Medicii şi cercetătorii nu cunosc încă exact care este cauza care produce glaucomul. Boala se asociază, de cele mai multe ori, cu o presiune crescută în ochi, cauza fiind un fluid numit umoare apoasă. Umoarea apoasă este un lichid transparent produs în permanenţă în interiorul ochiului ce are scopul de a scălda şi hrăni ochiul. La un ochi sănătos, acest lichid este produs şi eliminat din ochi în proporţii aproximativ egale. Astfel se menţine o presiune constantă în interiorul ochiului, numită presiune intraoculară (PIO). Presiunea intraoculară este considerată normală atunci când valoarea ei este între 10 şi 21 mm Hg. La pacienţii cu presiune intraoculară crescută (peste 21 mm Hg), ochiul continuă să producă umoare apoasă, dar este incapabil să o elimine cu un debit normal. În timp, această presiune intraoculară crescută poate deteriora nervul optic, ceea ce duce la pierderea treptată a vederii. Dacă presiunea intraoculară nu scade, se poate ajunge chiar la orbire. Factori de risc Medicii oftalmologi au ajuns la concluzia că anumite persoane au şanse sporite de a face glaucom. Este vorba despre persoane care: • Au peste 40 ani • Au rude de sânge cu glaucom • Se ştiu cu presiune introculară crescută • Suferă de:           diabet zaharat           hipertensiune arterială           hipotensiune arterială           dureri de cap de tip migrenos           sindrom Raynaud • Au miopie avansată Deşi există şi tipuri de glaucom fără presiune introculară crescută, principalul factor de risc pentru glaucom este reprezentat de presiunea intraoculară crescută.  Stabilirea diagnosticului Diagnosticul de glaucom este relativ simplu şi nu implică investigaţii neplăcute pentru pacient. Dificultatea majoră este reprezentată de faptul că glaucomul nu are simptome aproape deloc, până în momentul când vederea este mult afectată. Astfel, majoritatea pacienţilor sunt diagnosticaţi în faze avansate ale bolii când, în ciuda tratamentului corect efectuat, evoluţia către orbire este greu de oprit. Pentru a stabili diagnosticul, medicul oftalmolog apelează la patru teste simple: • Măsurarea presiunii intraoculare • Examinarea papilei nervului optic • Examinarea unghiului de drenaj (este necesară pentru stabilirea tipului de glaucom cu unghi închis sau deschis, deoarece modalităţile terapeutice pot fi diferite) • Examinarea câmpului vizual (stabileşte în ce măsură este afectată capacitatea pacientului de a vedea; în mod caracteristic, în glaucom se produce o îngustare a câmpului vizual dinspre periferie către centru).   Din datele rezultate în urma acestor investigaţii, medicul poate stabili diagnosticul de glaucom, tipul acestuia şi cât de avansată este boala.  Tratamentul glaucomului Nu există medicamente capabile să vindece glaucomul în sensul că vederea pierdută prin glaucom nu poate fi redată. Toate medicamentele utilizate în prezent în tratarea glaucomului reuşesc să oprească sau să întârzie agravarea bolii, prevenind astfel orbirea. Ele fac acest lucru prin scăderea PIO, indiferent de forma de glaucom, cu presiune intraoculară crescută sau nu. De aceea, diagnosticarea la timp a bolii, atunci când vederea nu este mult afectată este esenţială! Cele mai multe medicamente pentru glaucom se prezintă sub formă de picături pentru ochi. Dacă picăturile de ochi nu pot reduce suficient presiunea intraoculară, se recurge la alte alternative terapeutice disponibile. Acestea pot include tratamentul laser sau chiar tratament chirurgical. Uneori poate fi necesară aplicarea picăturilor şi după tratamentul cu laser sau chirurgical, pentru reducerea suplimentară a presiunii intraoculare. Se poate vindeca glaucomul? Glaucomul este o boală progresivă care durează toată viaţa şi nu se cunoaşte niciun tratament care să-l vindece. Orice pierdere a vederii care s-a produs înainte de diagnosticarea glaucomului şi începerea tratamentului este ireversibilă. Vestea bună este că majoritatea medicamentelor pentru glaucom sunt eficiente în reducerea PIO, ţinând astfel sub control glaucomul. Este foarte important ca pacienţii să meargă regulat la control la medicul oftalmolog, astfel încât presiunea intraoculară şi afectarea câmpului vizual să poată fi monitorizate, deoarece glaucomul se poate agrava fără ca pacientul să-şi dea seama. De asemenea, este foarte important ca tratamentul prescris să fie urmat consecvent. În concluzie, glaucomul nu ar trebui să reprezinte o problemă pentru nimeni, cu tratamentul corect, orice persoană poate duce o viaţă normală şi activă, fără riscul de a orbi.