Hernia este o afecţiune care are loc atunci când un organ este împins de la locul lui printr-o deschizătură prin muşchiul sau ţesutul care îl menţinea pe poziţie.
Cele mai frecvente cazuri de hernie au loc la nivelul abdomenului, dar pot să apară şi în zona superioară a coapsei sau în regiunea buricului. Majoritatea herniilor nu ameninţă viaţa, dar nu dispar de la sine şi pot necesita operaţie pentru prevenirea complicaţiilor cu potenţial periculos.

Cele mai frecvente tipuri de hernie
Hernia inghinală este cea mai des întâlnită formă a acestei afecţiuni. Conform Centrului Britanic pentru Hernie, ea reprezintă aproximativ 70 la sută dintre cazurile de hernie. Aceasta are loc atunci când intestinele se împing sau se exteriorizează printr-un punct slab al peretelui abdominal, de obicei prin canalul inghinal.Canalul inghinal se regăseşte în cavitatea abdominală. La bărbaţi, el este zona unde cordonul spermatic trece din abdomen, în scrot. Acest cordon susţine testiculele. La femei, canalul inghinal conţine un ligament care menţine uterul pe poziţie.
Hernia hiatală are loc atunci când o parte din stomac iese prin diafragmă, în piept. Diafragma este un muşchi care se contractă şi se relaxează în inspiraţie şi expiraţie, separând organele din abdomen de cele din piept.Acest tip de hernie este des întâlnit la pacienţii cu vârsta de peste 50 de ani. Dacă un copil are această boală, ea este de obicei rezultatul unei malformaţii congenitale. Aproape întotdeauna, herniile hiatale provoacă reflux gastroesofagian, care se manifestă atunci când conţinutul stomacului ajunge înapoi în esofag, cauzând senzaţia de arsură.
Hernia ombilicală poate să apară la copii şi bebeluşi cu vârsta de sub 6 luni. Acest lucru se întâmplă când intestinele trec prin peretele abdominal aproape de zona buricului. Puteţi observa o umflătură în sau în apropierea buricului copilului, mai ales atunci când plânge.O hernie ombilicală este singurul tip de hernie care dispare de la sine, de obicei la copiii cu vârsta de până într-un an. Dacă hernia nu a dispărut până la acest punct, operaţia s-ar putea să fie singura soluţie.
Hernia incizională se manifestă în urma unei intervenţii chirurgicale efectuate în zona abdominală. Intestinele pot ieşi prin cicatricea inciziei sau prin ţesutul slăbit din jur.

Cauzele herniei sunt multiple
Herniile sunt provocate de o combinaţie de slăbiciune şi tensiune a musculaturii. În funcţie de cauză, hernia se poate evoluamai repede sau într-o perioadă mai lungă de timp.
Cele mai frecvente cauze ale slăbiciunii musculare includ:

• Cedarea peretelui abdominal care poate fi urmarea unei malformaţii congenitale;
• Vârsta;
• Tusea cronică;
• Deteriorarea produsă prin rănire sau operaţie.
• Factorii care generează tensiune în organism şi pot declanşa hernia, mai ales dacă muşchii sunt slăbiţi, includ:
• Sarcina, care exercită presiune pe abdomen;
• Costipaţia, care cauzează tensiune atunci când există mişcări peristaltice;
• Ridicarea de greutăţi;
• Prezenţa lichidului în abdomen sau ascita;
• Luarea bruscă în greutate;
• Tusea sau strănutul persistent.

Cum aflaţi dacă prezentaţi risc de hernie
Factorii care cresc riscul de dezvoltare a herniei includ:

• Cazuri de hernie în familie;
• Supraponderabilitatea sau obezitatea;
• Tusea cronică;
• Constipaţia cronică;
• Fumatul, care poate declanşa tusea cronică.

De asemenea, afecţiuni precum fibroza chistică, pot creşte indirect riscul de a dezvolta hernie. Fibroza chistică provoacă tuse cronică.

Simptomele herniei presupun în general prezenţa unei umflături în zona afectată
În cazul herniei inghinale, se poate observa o umflătură pe oricare parte a osului pubian, unde coapsa se întâlneşte cu abdomenul.Puteţi simţi la atingere hernia atunci când staţi în picioare.
Dacă bebeluşul dumneavoastră suferă de hernie, puteţi simţi la atingere umflătura numai atunci când cel mic plânge.

Alte simptome ale herniei inghinale sunt:

• Durerea sau disconfortul în zona afectată (de obicei, în partea inferioară a abdomenului)
• Senzaţia de slăbiciune, presiune sau de greutate în abdomen;
• Senzaţia de arsură şi durere la locul umflăturii.
• Hernia hiatală are ca simptome şi refluxul acid, durerea în piept, dificultatea la înghiţire.

În unele cazuri, herniile sunt asimptomatice.

Modalităţi de diagnosticare a herniei
Herniile inghinală şi incizională sunt diagnosticate de obicei prin examenul fizic. Medicul vă va palpa pentru a detecta umflătura din abdomen. Ea devine mai mare atunci când staţi în picioare, tuşiţi sau strănutaţi.
Dacă suferiţi de hernie hiatală, medicul o poate diagnostica prin radiografia cu bariu sau endoscopie.

Opţiuni de tratament pentru hernie
Tratamentul se stabileşte în funcţie de mărimea herniei şi severitatea simptomelor. Tratamentul pentru hernie poate implica:schimbări în stilul de viaţă – evitaţi să vă întindeţi sau să vă aplecaţi după ce aţi mâncat, menţineţi-vă greutatea la valori normale şi urmaţi o alimentaţie sănătoasă, fără produse acide sau picante. Dacă aceste schimbări nu au nici un efect, este posibil să fie necesară intervenţia chirurgicală.
Dacă suferiţi de hernie hiatală, medicamentele şi suplimentele care reduc aciditatea gastrică pot reduce disconfortul şi ameliora simptomele.
Dacă hernia se extinde şi provoacă durere, medicul poate considera operaţia ca fiind cea mai bună soluţie. Doctorul poate repara hernia cosând gaura din peretele abdominal în timpul intervenţiei chirurgicale.
Herniile pot fi reparate chirurgical fie prin operaţie deschisă, fie laparoscopică. Prima opţiune necesită un proces de recuperare mai îndelungat. Pacientul se va putea mişca normal chiar şi după şase săptămâni. Operaţia laparoscopică este mai puţin dăunătoare ţesutului din jur şi implică un timp de recuperare mai scurt. Totuşi, riscul ca hernia să reapară este mai mare. Nu toate herniile pot fi operate laparoscopic, mai ales cazurile în care intestinele au coborât până la scrot.

Posibile complicaţii ale herniei
Lăsată netratată, hernia se poate extinde şi poate deveni dureroasă. O porţiune a intestinului poate fi prinsă şi blocată în peretele abdominal. Acest lucru poate obstrucţiona intestinele, provocând dureri mari, greaţă şi constipaţie. De asemenea, hernia netratată poate pune presiune pe ţesuturile din jur, fapt ce cauzează inflamaţie şi durere în zonă.
Dacă porţiunea blocată a intestinelor nu este vascularizată suficient, are loc fenomenul de strangulare. Acest lucru poate determina ca ţesutul intestinal să moară sau să se infecteze. O hernie strangulată ameninţă viaţa pacientului şi necesită îngrijire medicală urgentă.

Principalele modalităţi de prevenire a herniei
Nu întotdeauna se poate preveni slăbiciunea musculară care determină instalarea herniei. Totuşi, puteţi reduce tensiunea pe care o exercitaţi asupra corpului. Astfel puteţi evita apariţia herniei sau ţine sub control o hernie deja existentă. În acest sens, există câteva recomandări:

• Nu fumaţi;
• Mergeţi la medic atunci când sunteţi bolnavi pentru a evita dezvoltarea tusei cronice;
• Menţineţi o greutate corporală sănătoasă;
• Evitaţi tensiunea în timpul mişcărilor intestinale sau urinării;
• Atunci când ridicaţi obiecte grele, direcţionaţi efortul spre genunchi, nu spate;
• Evitaţi ridicarea obiectelor prea grele.

Este important să recunoaşteţi din timp semnele herniei. O hernie netratată nu va dispărea de la sine. Totuşi, apelând din timp la ajutorul medicilor şi făcând schimbări în stilul de viaţă, puteţi diminua efectele herniei şi evita complicaţiile ameninţătoare pentru viaţă, precum hernia strangulată.