Gianina-Gabriela-Sotila-nefrolog-9-602x401

Gianina-Gabriela-Sotila-nefrolog-9-602x401

fondsotilarinichi-13681953161

fondsotilarinichi-13681953161
23 Mai 2013
1091 accesări
1 comentariu

Aproximativ 10 - 15% din populaţia globului prezintă o disfuncţie renală
Nefrologia reprezintă ramura medicinii interne care se ocupă cu studiul patologiei renale. Cuvântul nefrologie derivă din grecescul nephros, care înseamnă „rinichi”, şi sufixul -logie, sau „studiu al”. Rolul nefrologiei este diagnosticarea bolilor rinichilor şi tratamentul acestora precum şi urmărirea pacienţilor transplantaţi renal. Pacienţii sunt trimişi la nefrolog pentru un consult de specialitate din diferite motive, ca de exemplu: insuficienţă renală acută (pierderea rapidă a funcţiei renale), insuficienţă renală cronică (detectarea unor creşteri ale produşilor azotaţi: creatinină, uree, acid uric, în cadrul unor evaluări de rutină sau investigarea unei alte afecţiuni, semn al declinului funcţiei renale), hematurie (evidenţierea sângelui în urină), proteinurie (evidenţierea proteinelor în urină - albumina fiind una din cele mai importante), litiaza renală (formare de calculi renali, ce se pot localiza în rinichi, uretere, vezică, uretră), neoplasmul renal (cancer), infecţii urinare, recurente sau cronice, înalte (pielonefrite) sau joase (cistite, uretrite), pacient hipertensiv, al cărui tratament antihipertensiv nu dă rezultate şi la care se suspectează o cauză secundară, posibil renală, tulburări hidroelectrolitice şi acidobazice, diferite boli sistemice (lupus eritematos sistemic, amiloidoza, guta, mielom multiplu), gravida cu infecţii urinare, preeclamsie, etc. Rinichii sunt organe pereche, de forma unor boabe de fasole, situate retroperitoneal, de fiecare parte a coloanei vertebrale. Funcţia principală a rinichilor este filtrarea şi excreţia excesului de apă şi a substanţelor toxice din sânge. Rinichii asigură trei funcţii majore - filtrarea sângelui şi producerea urinei pentru eliminarea deşeurilor, împiedicând astfel acumularea toxinelor în sânge; - reglarea concentraţiei mineralelor şi electroliţilor (sodiu, calciu, potasiu, fosfor) şi cantitatea de lichid din organism; - producerea de hormoni care acţionează asupra unor funcţii ale corpului, precum reglarea tensiunii arteriale (renina) şi producerea de globule roşii (eritropoietina.) Vom încerca în acest material să lămurim câteva aspecte legate de insuficienţa renală cronică, denumită actual, conform ghidurilor de practică medicală, boala cronică de rinichi (BCR). Boala cronică de rinichi reprezintă diminuarea lentă şi progresivă a capacităţii de filtrare a rinichilor (reducerea ratei de filtrare glomerulară <60 ml/min/1.73m2), afectare renală cu o durată de minimum trei luni. Boala cronică de rinichi survine de obicei drept complicaţie a altei boli sau afecţiuni. Spre deosebire de insuficienţa renală acută, insuficienţa renală cronică se instalează progresiv, pe măsura deteriorării rinichilor. Evoluţia este în general lentă, astfel încât primele simptome apar după ce boala a determinat consecinţe clinice şi biologice importante. Din acest motiv, numeroşi pacienţi cu insuficienţă renală cronică nu sunt conştienţi de prezenţa bolii decât după ce funcţia renală este redusă la 25% din valorile normale. Fiecare rinichi are aproximativ un milion de filtre mici, denumite nefroni. Atunci când nefronii sunt deterioraţi şi nu mai funcţionează, cei rămaşi sănătoşi preiau şi funcţia acestora. Dacă deteriorarea continuă, din ce în ce mai mulţi nefroni devin nefuncţionali până în momentul în care rinichiul nu-şi mai poate îndeplini funcţia. Aproximativ 10 - 15% din populaţia globului prezintă o disfuncţie renală Uneori, ea este nedetectată, evoluând silenţios, dar afectând treptat organul. Metaforic vorbind, are un aspect de iceberg, baza piramidei fiind situată subacvatic, invizibilă, insuficienţa renală devenind vizibilă abia când au fost distruşi 60% din nefroni. Alteori, sunt maladii aflate sub tratament, care, din păcate, în unele situaţii duc la o deteriorare gravă a rinichiului, cu instalarea insuficienţei renale. Printre cauzele cele mai frecvente ale bolii cronice de rinichi, reprezentând aproape două treimi din cazuistică, se numără hipertensiunea arterială (30% din cazuri) şi diabetul zaharat (38%) (DZ de tip 1 sau 2) mai ales în aceste vremuri cu o creştere alarmantă a incidenţei diabetului zaharat, hipertensiunii, obezităţii, aterosclerozei precum şi creşterii speranţei de viaţă, deci şi o îmbătrânire a organelor şi sistemelor. Bolile rinichilor şi suferinţele inimii Dacă legătura dintre bolile renale şi hipertensiunea arterială era demult cunoscută în ambele sensuri (hipertensiunea arterială poate afecta rinichiul, dar şi maladiile renale cronice pot declanşa sau agrava hipertensiunea arterială), în ultimul deceniu a devenit din ce în ce mai pregnantă relaţia dintre bolile renale cronice şi bolile cardiovasculare. Acest risc este de 20 - 30 de ori mai mare în stadiile finale ale bolilor renale, dar el există în toată evoluţia unei maladii renale cronice. Astfel, riscul producerii de astfel de evenimente (infarct miocardic, accident vascular cerebral, arteriopatie obstructiv cronică, instalarea insuficienţei cardiace) este de două până la şase ori mai mare decât în restul populaţiei. De aici importanţa identificării acestor bolnavi şi instituirea terapiei în stadiile cât mai precoce ale bolii. Boala cronică de rinichi a fost recunoscută ca o problemă de sănătate publică în numeroase ţări dezvoltate, iar recunoaşterea timpurie facilitează implementarea unor măsuri generale şi terapeutice, cu scopul de a reduce ritmul de degradare a ratei de filtrare glomerulară. Elaborarea de ghiduri şi de măsuri de evaluare pentru îngrijirea pacienţilor cu boala cronică de rinichi este impusă de recunoaşterea pe plan mondial a importanţei detectării BCR, în scopul intervenţiei terapeutice cât mai precoce. Pacienţii cu boala cronică de rinichi trebuie îndrumaţi către serviciile de nefrologie pentru confirmarea diagnosticului de boală cronică de rinichi, precizarea bolii renale primare, stabilirea planului de îngrijire, evaluare periodică. Boala cronică de rinichi trebuie înţeleasă ca o afecţiune interdisciplinară, în acest scop medicii nefrologi ar trebui să coopereze cu medicii de alte specialităţi - medicina de familie, cardiologie, diabetologie, urologie în vederea elaborării de planuri terapeutice de îngrijire a pacienţilor cu afectare renală. Pentru consultaţii de specialitate şi evaluarea funcţiei renale puteţi contacta Clinica MEDSTAR 2000 pentru detalii şi programări la numărul de telefon 0241/638.251.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

1 comentariu

30 septembrie 2013
Redactor

interesant

Articol publicat de Gianina Gabriela SOTILA