Cura de teren constă din mers încet şi liniştit, ritmic şi uniform, pe poteci sau drumuri bine întreţinute, în sens ascendent, în platou sau în sens descendent

Mersul este exerciţiul cel mai simplu şi mai util dintre exerciţiile aplicative; el poate varia de la plimbarea scurtă de câteva minute pe zi, la mersul pe jos pe distanţe lungi, care poate să dureze ore întregi. Mersul constituie un stimulent moderat al funcţiilor organice şi un procedeu de liniştire a sistemului nervos. Plimbările în aer liber şi excursiile în mijlocul naturii sunt recomandate, pentru efectele lor liniştitoare şi derivative, oamenilor obosiţi de prea multă muncă intelectuală sau alte activităţi sedentare. Alergările sunt exerciţii aplicative mai complexe şi mai obositoare, care stimulează mai intens marile funcţiuni organice şi consumă o cantitate mai mare de energie. În kinetoterapie se pot folosi alergări foarte scurte (de încălzire) în partea de început a şedinţei de exercitare şi alergări mai lungi, în partea fundamentală, atunci când se urmăreşte stimularea intensă a dezasimilaţiei sau îmbunătăţirea capacităţii de efort. Cura de teren este un procedeu curativo-profilactic, folosit în staţiuni balneoclimaterice şi în sanatorii, acolo unde se poate aplica mersul pe teren variat. Cura de teren constă din mers încet şi liniştit, ritmic şi uniform, pe poteci sau drumuri bine întreţinute, în sens ascendent, în platou sau în sens descendent. Lungimea distanţelor, bine măsurată şi marcată cu stâlpi indicatori, variază de la câteva sute de metri la câţiva kilometri; înclinarea pantelor este foarte mică şi variază între 5 şi 200. Din loc în loc, pe parcurs, sunt prevăzute popasuri cu bănci pentru odihnă, iar între traseele principale se fac drumuri de legătură pentru a scurta sau a lungi, a uşura sau a îngreuia, a varia şi grada mersul. Cura se practică în toate anotimpurile, pe timp frumos, fără vânt, ploaie, frig sau căldură excesivă. Plimbările se fac o dată sau de două ori pe zi, cu o oră înaintea meselor principale sau cu 3-4 ore după masă. Cura de teren este un exerciţiu de durată, pentru că funcţiile mari ale organismului se antrenează sau se recuperează foarte încet, iar efortul trebuie să fie bine dozat pentru a nu produce oboseală. Cura de teren se recomandă bolnavilor cronici sau convalescenţilor după boli pulmonare, bolnavilor cu afecţiuni compensate de cord şi vase, în tratamentul bolilor de nutriţie şi al unor boli psihice şi în unele forme de reumatism cronic. Acest procedeu este contraindicat în fazele acute şi febrile ale bolilor aparatului respirator, în stările de insuficienţă accentuată a cordului şi în timpul crizelor de hipertensiune.