Citomegalovirusul face parte din aceeaşi familiede viruşi cu herpesul. Infestarea, manifestatăprin febră prelungită,este benignă pentru adulţişi pentru copiii sănătoşi.În schimb, transmisde la mamă la făt,virusul provoacă acestuia malformaţii.

Acest virus se găseşte în saliva şi urina persoanelor infestate. Femeile însărcinate, care cresc copii sau care lucrează într-un colectiv numeros, cum ar fi o creşă sau grădiniţă, trebuie să ia anumite măsuri de precauţie. De exemplu: să se spele pe mâini după schimbarea copiilor, să nu folosească lingurile acestora şi să nu mănânce după ei. În general este bine să se evite intrarea în contact cu saliva şi urina unui copil.

Aceste sfaturi de igienă pot părea simpliste, dar s-au dovedit eficiente şi trebuie urmate şi de tată. Dacă leziunile produse asupra fătului sunt grave, medicul specialist trebuie să sfătuiască gravida pentru întreruperea sarcinii. Iată ce spun specialiştii Spitalului Privat Euromaterna despre contaminarea fătului în timpul sarcinii:

„Spre deosebire de celelalte infecţii, riscul transmiterii rămâne constant de-a lungul întregii sarcini. Variază de la 30 la 50%. O contaminare precoce poate provoca o anomalie cerebrală, fătul suferind sechele în 10% dintre cazuri. Testul serologic pentru depistarea acestui virus nu este obligatoriu, dar dacă sunteţi în contact în permanenţă cu cei mici ar trebui să vă faceţi sistematic o verificare medicală. Numai 50% dintre viitoarele mame au fost infestate cu acest virus înainte de sarcină şi sunt protejate în mod natural, graţie anticorpilor. Dacă este vorba de un prim contact cu acest virus, ceea ce înseamnă o primă-infestare, trebuie făcută o amniocenteză, pentru a vă asigura că fătul nu a fost atins. Dar, în 10% dintre cazuri diagnosticul prenatal nu este fiabil. Viitoarea mamă va fi sfătuită să mărească numărul de ecografii, chiar dacă ele nu pot să măsoare întotdeauna gravitatea sechelelor. În cazul unor leziuni importante, vizibile la ecografie, ar fi bine ca medicul să pledeze în faţa cuplului pentru întreruperea sarcinii”.

Se poate trata infecţiacu citomegalovirus?

Tratamentul nu poate fi administrat unei femei însărcinate, deoarece este prea toxic, atât pentru mamă, cât şi pentru făt. Infecţia cu HPV este considerată cea mai frecventă infecţie cu transmitere sexuală în ţările dezvoltate.

„Riscul de infecţie HPV este de aproximativ 80% în rândul femeilor active sexual, iar 50% dintre acestea prezintă tipuri de HPV ce pot duce la apariţia cancerului de col uterin sau laringian. Bărbaţii pot transmite infecţia cu HPV prin contact sexual multiplu. Ei pot prezenta papiloame, dar nu dezvoltă cancer. Cancerul de col uterin este frecvent în prezenţa infecţiei cu HPV. Testul HPV detectează direct prezenţa tulpinilor de virus HPV cu risc crescut. Atunci când testul HPV este efectuat în combinaţie cu testul Papanicolau, la femeile peste 30 ani, acest test identifică mult mai precis care dintre femei sunt la risc de a dezvolta cancer de col uterin, comparativ cu efectuarea numai a testului Papanicolau”, precizează specialiştii Spitalului Privat Euromaterna.

Testul Papanicolau depistează femeile cu cancer de col uterin sau leziuni pre-canceroase. Testul HPV, pentru care poate fi folosită aceeaşi probă de celule recoltată pentru testul Papanicolau, utilizează o tehnologie moleculară în scopul depistării prezenţei tipurilor cu risc crescut ale virusului HPV, adică acele tipuri care produc leziuni ale colului uterin şi chiar cancer de col uterin. Mai precis, testul HPV realizează o amprentă ADN a virusului HPV.

La Euromaterna puteţi efectua acest test în cadrul unui consult ginecologic la unul din medicii specialişti. Pentru informaţii suplimentare puteţi apela numărul de telefon 0241/605.555.

Vaccinarea anti HPV

Virusul Papiloma Uman (HPV) infectează epiteliile, adică pielea şi mucoasele, în special tractul ano-genital şi oro-faringele şi cauzează o varietate mare de leziuni. Există mai mult de 150 de tulpini de virusuri HPV care pot cauza infecţii epiteliale specifice cu diferite localizări. Infecţia cu aceste virusuri poate să nu aibă o expresie clinică, se poate manifesta ca patologie benignă sau malignă, canceroasă sau pre-canceroasă.