Infecţiile acute de căi respiratorii superioare sunt cele mai frecvente afecţiuni întâlnite în sezonul rece, răspândite în rândul nou - născuţilor şi preşcolarilor. Aceste boli sunt de mai multe tipuri, prezintă simptome diferite, iar tratamentul se diferenţiază în funcţie de tipologie, unele dintre ele fiind provocate de viruşi, altele de bacterii.

Rinofaringita acută

Este reprezentată de inflamaţia mucoasei nazale şi a gâtului şi este determinată de virusuri, în 90% din cazuri. Potrivit specialiştilor, un copil prezintă în jur de 5 - 6 episoade de rinofaringită pe an. Este o boală spe-cifică preşcolarilor din creşe şi grădiniţe, locuri în care această boală se poate răspândi cu uşurinţă.

„Rinofaringita se manifestă cu febră ce poate atinge şi valori de 39-400C, dar sugarii cu vârsta mai mică de 3 luni pot să nu facă febră din cauza reactivităţii scăzute a organismului. Simptomele sunt obstrucţie şi secreţii nazale, ce împiedică sugarul să sugă şi îl fac iritabil. Unii copii varsă şi prezintă scaune diareice. Tratamen-tul trebuie administrat la indicaţia medicului. Nu administraţi antibiotice, aceste infecţii sunt cauzate, în majoritatea cazurilor, de virusuri”, ne sfătuieşte dr. Oana Barbu, medic pediatru.

Copilul trebuie să bea o cantitate suficientă de lichide, umiditatea din cameră trebuie menţinută la 50 - 60%, iar curăţarea năsucului se face de 3 - 4 ori pe zi, cu ser fiziologic sau apă de mare, prin aspirarea mucozităţilor. Alăptarea este cel mai bun remediu pentru a ţine la distanţă această afecţiune de bebeluşi, precum şi evitarea spaţiilor aglomerate.

Faringita, faringoamigdalita şi amigdalita acută

Aceste afecţiuni cauzate de virusuri sunt întâlnite foarte des la copiii peste doi ani. Inflamaţia mucoasei faringelui şi a amigdalelor se manifestă prin febră, dureri în gât, lipsa poftei de mâncare, obstrucţie nazală şi inflamaţia ganglionilor din jurul gâtului.

„Acest tip de infecţii pot determina apariţia de complicaţii, în special otite, abces periamigdalian şi chiar sinuzite la copiii mai mari. Tratamentul este simptomatic cu antitermice, în caz de febră, dezinfectante ale faringelui, desfundarea nasului”, mai spune specialistul.

Adenoidita acută şi cronică

Afectează, prin inflamarea polipilor, atât căile aeriene superioare, cât şi conductele care duc spre urechi.

„Copilul prezintă: febră, obstrucţie nazală ce va determina sforăitul în cursul nopţii, respiraţia pe gură, tuse nocturnă, determinată de secreţiile ce curg din nas spre gât. În evoluţie pot apărea tulburări de auz, gust şi miros”, explica dr. Oana Barbu.

Pentru a se vindeca, copilul trebuie să se hidrateze bine, aerul din cameră să fie umidificat, iar nasul celui mic desfundat şi curăţat de mucozităţi. În caz de febră specialistul recomandă utilizarea de antitermice.

Sinuzita

Sinuzita este o afecţiune de natură bacteriană şi apare ca o complicaţie a infecţiilor căilor respiratorii. La copiii mari, aceasta se manifestă prin febră mare, secreţii nazale purulente şi abundente, durere supraorbitară, simptome de infecţie care persistă mai mult de 10 - 14 zile.

„La nou născuţi, sugari şi copiii mici, sinuzita nu este frontală, sinu-surile frontale nu sunt pneumatizate, ci etmoidală. Semnele sunt febră mare la debutul bolii, obstrucţie nazală care împiedică alimentaţia, edemaţierea pleoapelor şi a rădăcinii nasului. Etmoidita este o urgenţă şi necesită internare şi tratament antibiotic intens”, atenţionează specialistul.

Laringita

Inflamaţia laringelui este produsă de o infecţie virală, în majoritatea cazurilor. Formele severe se asociază cu insuficienţă respiratorie care poate duce la sufocarea copilului. Vocea răguşită, tusea seacă, zgomotul - stridorul, respiraţia dificilă, la care se poate adăuga febra, sau nu, sunt simptomele care evidenţiază laringita.

„În formele virale, evoluţia este, de cele mai multe ori, favorabilă, dar pot exista forme severe, mai ales la vârstele mici. Când zgomotul - stridorul se aude doar la plâns şi la tuse, nu şi în repaus, copilul trebuie suprave-
gheat. Dacă apare şi în repaus copilul trebuie evaluat de către un medic cât mai rapid. Doar în urma consultului se poate stabili oportunitatea internării sau continuării tratamentului în regim ambulatoriu”, conchide medicul specialist.