infidelitate_3_

infidelitate_3_

shutterstock_62261896

shutterstock_62261896
21 Ianuarie 2013
2047 accesări
0 comentarii

Psihoterapeuţii contemporani consideră că există patru nevoi psihologice care se cer satisfăcute într-un cuplu: nevoia de conectare, nevoia de a te simţi capabil, nevoia de a simţi important şi nevoia de a fi încurajat.
Infidelitatea poate fi considerată una dintre cele mai mari provocări ale relaţiei de cuplu, dar mai ales ale timpurilor noastre. Din mulţimea de probleme cu care fiinţa umană se confruntă la un moment dat în viaţa sa, infidelitatea este una dintre cele mai dureroase şi devastatoare experienţe pe care o poate suporta, datorită sentimentelor de trădare şi pierdere a încrederii faţă de partener, care astfel se transformă în inamic. Infidelitatea se poate manifesta în mai multe feluri: - Infidelitatea emoţională, cu durată nedeterminată şi cu conectare în afara relaţiei, care presupune păstrarea secretului, intimitate emoţională şi atracţie sexuală; - Infidelitate sexuală care poate fi de o noapte sau de lungă durată şi care poate merge în paralel cu relaţia existentă; - Infidelitatea financiară, bazată pe obţinerea de beneficii materiale; - Combinaţia între infidelitatea sexuală şi emoţională, care este deseori fatală cuplului, riscul fiind ca partenerul infidel să aleagă relaţia extraconjugală; - Infidelitatea ca şi comportament compulsiv sexual, pornografie, sex pe „linia fierbinte”, parteneri multipli anonimi, folosire de prostituate, cerere permanenta pentru sex, etc.

Psihoterapeuţii contemporani consideră că există patru nevoi psihologice care se cer satisfăcute într-un cuplu: nevoia de conectare, nevoia de a te simţi capabil, nevoia de a simţi important şi nevoia de a fi încurajat. La aceste nevoi psihologice se adaugă şi nevoile emoţionale, precum admiraţia, afecţiunea, angajamentul familial, onestitatea, deschiderea, împlinirea sexuală. Nesatisfacerea acestor nevoi ale fiecăruia dintre parteneri dintr-un cuplu creşte riscul expunerii la infidelitate. Totuşi, nu există garanţia că dacă îi procurăm partenerului aceste nevoi suntem la adăpost de infidelitate 100%, căci infidelitatea are mai mult în comun cu dorinţa de a depăşi graniţele, limitele impuse. Indiferent cât de mare este problema, atâta vreme cât există dorinţă, credinţă, optimism şi mai ales curaj din partea ambilor parteneri, există şanse pentru depăşirea dificultăţilor. Când problemele comune ne aduc împreună, pun la încercare reala stare a sentimentelor noastre, avem nevoie de toate resursele pentru a depăşi această traumă. În perioada de tratament, mai ales după ce a trecut pericolul divorţului, intimitatea poate creşte ca rezultat al ajutorului şi suportului pe care şi l-au oferit cei doi în perioada de criză. Se pun bazele reconstruirii încrederii şi a relaţiei. Rolul terapeutului nu este acela de a ţine cuplul împreună, ci de a stabili împreună cu acesta agenda comună: reconstruirea relaţiei sau separarea într-un mod constructiv şi amiabil. În ultimă instanţă, cuplul decide! Elena RANGA, psiholog www.psihologiect.ro 0723 580 669

Taguri articol: breaking elena ranga infidelitate psihologie sfatul medicului

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Elena RANGA