Pentru cei mai mulţi dintre pacienţii cabinetelor stomatologice, termeni precum dentină, pulpă sau nerv nu pot fi asociate mental cu o imagine. Însă odată cu avansarea tehnologiei în medicina dentară, atât medicul, cât şi pacientul pot explora interiorul dintelui în timpul tratamentului cu ajutorul microscopului.
„Multe dintre anomaliile canalelor erau imposibil de observat cu ochiul liber, dar şi pe radiografii, până la apariţia microscopului dentar. Datorită lui, interiorul dintelui poate fi explorat în cele mai mici detalii, atât de către medicul dentist, cât şi de către pacientul care astfel înţelege mult mai bine problema de care suferă şi modul în care aceasta este tratată de către specialist”, declară dr. Dana Caranovic, specialist în dermatologie generală.
Acest tip de aparat înregistrează imaginile care pot fi incluse în arhiva digitală a pacientului.
Microscopul măreşte imaginea canalelor radiculare de două până la 19 ori, reducând astfel timpul de diagnostic şi de intervenţie.
„Tratamentele la microscop sunt tratamente de acurateţe, care rezolvă cazuri complicate, dar şi cazuri în care dinţii sunt trimişi la extracţie după o primă examinare. Se mai pot trata dinţi programaţi pentru rezecţii apicale - intervenţii care implică tăierea unei părţi din rădăcina dintelui - şi astfel rădăcina rămâne intactă, crescând rezistenţa şi ancorajul dintelui în os”, adaugă specialistul.
De asemenea, cu ajutorul microscopului se rezolvă probleme precum prezenţa corpurilor străine pe canale (ace rupte, pivoţi greu accesibili etc.), se tratează canalele suplimentare care nu se văd cu ochiul liber şi care pot duce la infectarea dintelui.
„Pe lângă intervenţiile care necesită acurateţe, la microscop se pot face şi plombe sau şlefuiri”, precizează dr. Dana Caranovic.
Medicul susţine că tratamentele durează, în medie, două ore şi, în majoritatea cazurilor, se realizează într-o singură şedinţă.
Principalele avantaje ale acestei tehnologii sunt precizia diagnosticului, şansa depistării din timp a problemelor, comunicarea eficientă cu pacientul, precum şi posibilitatea păstrării unei părţi mai mari din structura dentară osoasă şi sigilării complete a canalelor datorită acuităţii vizuale.
Alexandra ZAMFIR