Insomnia este o tulburare de somn, care debutează, în general, brusc, în cursul unui stres psihologic sau medical. Potrivit specialiștilor, există cazuri când aceasta poate apărea treptat, fără un factor declanșator și începe, de regulă, în perioada de adult tânăr, mai rar în cazul copilăriei și adolescenței. Evoluția ei este, însă, variabilă și poate fi limitată la o perioadă de câteva luni. Măsurătorile polisomnografice prezintă, uneori, o varietate considerabilă de la o noapte la alta, iar pacienții nu prezintă, de regulă, o somnolență măsurabilă crescută, prin testarea în laborator a somnului. Cert este că insomnia constituie un factor de risc pentru tulburările afective, anxioase și cele care au legătură cu uzul unei substanțe.
Persoanele cu insomnie, care își administrează medicamentație necorespunzătoare, neținând seama de opinia unui specialist, pentru a combate oboseala excesivă, pot face abuz de substanțe sau ajung chiar la dependență. În același timp, cei care suferă de insomnie primară pot fi extenuați sau pot avea ochii duși în „fundul capului”, însă nu prezintă alte anomalii caracteristice la examenul somatic. Persoanele care dorm puțin se disting de cei cu insomnie prin lipsa de dificultate în adormire și prin absența semnelor caracteristice de insomnie primară.