1. Sunteți profesor și medic primar de radiologie-imagistică medicală. Care sunt rolurile principale ale specialității dumneavoastră?
Imagistica medicală reprezintă, astăzi, o specialitate medicală în continuă dezvoltare. Este o parte fundamentală a oricărui sistem de sănătate modern și eficient, ce permite diagnosticarea, monitorizarea pe termen lung și, în anumite cazuri, tratarea diverselor patologii. Rolul radiologului este de a analiza investigațiile imagistice și de raporta modificările anatomice ale structurilor si organelor corpului uman, modificări ce pot semnala existența unor boli, uneori chiar înainte de apariția manifestărilor clinice. Diagnosticarea precoce și precisă a diverselor patologii ajută enorm la stabilirea unei strategii terapeutice optime, contribuind astfel la îmbunătățirea stării de sănătate și la obținerea unui prognostic favorabil pentru pacient, beneficiarul actului medical. Sunt lucruri care ilustrează importanța covârșitoare, practic de neînlocuit, a acestei specialități în arealul larg al medicinei. E greu de conceput cum s-ar putea face eficient medicină astăzi fără această ramură a ei.
2. Sunteți un medic foarte apreciat. Care credeți că sunt motivele și care este misiunea dumneavoastra?
Așa cum am menționat, este evident că imagistica medicală, și, bineînțeles, specialistul în acest domeniu, joacă un rol esențial în cadrul unui sistem de sănătate modern. Aceasta pentru că radiologia este fundamentată pe utilizarea celor mai avansate tehnologii ce oferă o înțelegere profundă și detaliată a modificărilor strucurale din organism, cu o performanță greu de imaginat în urmă cu 25-30 de ani. În ceea ce mă privește, mă consider un om obișnuit, modest, dar am avut întotdeauna această dorință de a învăța lucruri noi și de a mă perfecționa, de a ține pasul cu progresele din specialitatea mea. Țin la oamenii cu care lucrez și la pacienții pe care îi investighez și încerc mereu să-i ajut pe cei din jur.
3. Sunteți supraspecializat în imagistică musculo-scheletală și neuroimagistică. Cu ce specializări clinice colaborați cel mai mult și cât de importantă este colaborarea?
Colaborarea interdisciplinară este importantă în orice domeniu de activitate, iar sfera medicală nu face excepție. O abordare multidisciplinară, integrativă, necesită, pe lângă cunoștințele teoretice și practice ale fiecărui medic implicat, și o comunicare eficientă între membrii echipei, pentru obținerea unui rezultat terapeutic favorabil. Există legături cu numeroase specialități medicale, atât clinice, cât și paraclinice, dar mai ales, firește, cu specialitățile conexe cu domeniile mele principale de activitate precum ortopedia, reumatologia, recuperarea medicală, neurologia și neurochirurgia.
Comunicarea optimă se face bidirecțional. Pe de o parte, medicul clinician oferă informații valoroase care îndrumă radiologul să înțeleagă contextul clinico-biologic al pacientului și astfel să poată analiza amănunțit anumite structuri de interes, iar pe de altă parte, imagistul ajută medicul curant să confirme sau să excludă anumite patologii suspicionate clinic. Astfel, se diminuează semnificativ riscurile de diagnostic eronat sau incomplet, scurtând timpii până la inițierea tratamentului, iar pacientul beneficiază de un parcurs medical mai rapid și mai eficient.
4. Cum este comunicarea cu pacientul în specialitatea dvs.?
Deși în concepția clasică, interacțiunea radiolog-pacient era considerată limitată, în realitate, este fundamentală pentru obținerea unor rezultate diagnostice și terapeutice cât mai bune. Medicul radiolog poate obține informații valoroase din anamneză și examenul obiectiv al pacienților, în special în cadrul examinărilor ecografice, care presupune contact direct cu aceștia. De asemenea, medicul radiolog trebuie să îi explice pacientului scopul și modul de decurgere al investigațiilor imagistice, ca acesta să înțeleagă pașii pe care trebuie să îi urmeze pentru a obține imagini calitative și, implicit, interpretări optime ale acestora. Mai mult decât atât, radiologul trebuie să găsească un echilibru între oferirea unor informații clare și evitarea generării unor anxietăți și îngrijorări inutile.
5. Ca profesor, aveți medici rezidenți în formare. Care credeți că sunt rolurile principale ale mentorului?
Rezidențiatul reprezintă o perioadă esențială în formarea viitorilor medici, etapă în care aceștia dezvoltă abilități clinice, capacitatea de interpretare a cazurilor, dar și autonomie și încredere în propriile decizii profesionale, pentru a se pregăti pentru momentul în care vor prelua în totalitate responsabilitatea actului medical.
Nu pot sublinia suficient câtă nevoie este astăzi de mentori, oameni calificați, bine formați profesional, care să aibă răbdarea și bucuria de a împărtăși din cunoștințele și experiențele personale și celor entuziaști să învețe și să se instruiască optim. Mentorii reprezintă modele profesionale, dar și umane, cu o influență majoră în dezvoltarea rezidenților. Astfel, mentorul trebuie să încurajeze îmbinarea armonioasă dintre înțelegerea noțiunilor teoretice și dezvoltarea aptitudinile practice. Alături de latura profesională, mentorul trebuie să fie un exemplu de conduită medicală în relația cu pacienții, dar și de gestionare a cazurilor dificile și situațiilor critice. Spun acest lucru pentru că imagistica medicală este un domeniu vast, cu un grad crescut de complexitate a cazurilor, ce poate genera dificultate și stres în rândul rezidenților, care au nevoie să fie ghidați în aceste provocări.
6. Ce ne puteți spune despre rolul imagisticii în monitorizarea diferitelor afecțiuni ?
Imagistica medicală este, fără doar și poate, esențială în monitorizarea diverselor afecțiuni, un exemplu elocvent fiind evaluarea periodică, pe termen lung, a pacienților cu patologie oncologică. Această monitorizare seriată permite evidențierea răspunsului la tratamentul medicamentos sau chirurgical, a recidivelor loco-regionale sau a determinărilor secundare la distanță, ceea ce permite, după caz, adaptarea planului terapeutic, îmbunătățind, astfel, prognosticul pacienților.
De asemenea, monitorizarea imagistică este importantă și în afecțiunile non-oncologice, de exemplu, în patologia neurologică (pentru monitorizarea leziunilor de substanță albă în cadrul bolilor demielinizante), în patologia reumatologică (pentru evaluarea răspunsului la tratament și evidențierea recurențelor) sau în patologia hepatică (de exemplu, examinări periodice ale ficatului la pacienții cu ciroză hepatică).
7. Cât de importantă este alegerea tehnicii imagistice adecvate pentru o anumită afecțiune sau un anumit pacient?
Alegerea metodei imagistice adecvate, adaptată pentru fiecare situație, reprezintă o mare responsabilitate, pentru obținerea maximului de informații relevante, cu evitarea concomitentă a efectuării unor investigații inutile. Această decizie necesită o cunoaștere aprofundată a indicațiilor specifice și a limitărilor fiecărei metode. Exemplele în acest sens sunt numeroase: de pildă, patologia pulmonară nu poate fi corect și complet apreciată în tehnica RM (rezonanță magnetică), însă computer tomografia (CT) poate detecta leziuni pulmonare de mici dimensiuni, totodată permițând și o caracterizare optimă a acestora. Pe de altă parte, RM și ecografia prezintă o sensibilitate și specificitate crescută în diagnosticarea leziunilor de țesuturi moi, a structurilor ligamentare sau tendinoase. De aceea, trebuie să existe o buna pregătire și instruire în acest sens, în beneficiul indubitabil al pacientului.
