Insuficienţa cardiacă a fătului sau anormalităţi evidente ale ritmului cardiac (creşterea sau scăderea numărului de pulsuri) pot fi diagnosticate timpuriu prin ecocardiografie fetală şi pot fi luate sub control prin medicamente administrate mamei. Astfel, se asigură protejarea sănătăţii generale şi salvarea vieţii bebeluşului.

Vizualizarea cu ultrasonografie a inimii bebeluşului, aflat în pântecele mamei, poartă denumirea de ecocardiografie fetală. Graţie analizei ce poate fi efectuată începând cu săptămâna a 16-a de sarcină, pot fi diagnosticate eventualele afecţiuni cardiace ale bebeluşului. Gradul de corectitudine al analizei creşte dacă ecocardiografia fetală se realizează între săptămânile 18 şi 22, deoarece inima bebeluşului din pântecele mamei este într-un procent mare în forma ei finală de formare.

În opinia dr. Victoria Sava, medic pediatru, ecocardiografia fetală nu dăunează sub nicio formă mamei sau bebeluşului, iar operaţiunea nu este dureroasă şi durează aproximativ 20 minute.

„Ecocardiografia fetală, care prezintă posibilitatea de analiză detaliată a legăturii dintre inima bebeluşului cu structurile din interiorul burticii, structura atriumului, legătura dintre atrium şi valvele cardiace şi structura venelor, este folosită pentru stabilirea eventualelor afecţiuni cardiace şi asigură planificarea tratamentelor după naştere”, explică medicul.

Unul din 100 de bebeluşii nou-născuţi suferă de afecţiuni cardiace, spun medicii cardiologi.

„Pe când anumite afecţiuni cardiace din naştere sunt uşor de diagnosticat încă din pântecele mamei, în unele situaţii poate fi dificilă punerea unui diagnostic precis. De exemplu, în unele afecţiuni, dificultatea leziunii poate creşte odată cu sarcina. Prin această metodă, şansa de a pune un diagnostic corect bebeluşului din pântecul mamei variază între 65% şi 90%, în funcţie de calitatea imaginii”, conchide dr. Sava.