Zaharul este un drog, el actioneaza asupra creierului in aceeasi maniera in care o fac narcoticele si trebuie sa incepem sa il tratam ca atare. Insa nu este de ajuns. Este foarte usor sa spuneti "eliminati dulciurile" insa cati dintre noi reusesc sa se abtina a la long de la dulciuri? Raspunsul sta in managementul insulinei, managementul carbohidratilor. In timp pofta de dulce va disparea insa doar daca se va incerca mentinerea unui nivel relativ constant scazut al insulinei. Nu numai produsele dulci cresc nivelul acesteia, ci si toate produsele care contin amidon (painea, cartofii, orezul, pastele etc.) precum si toate produsele de pe piata cu zahar adaugat, chiar daca nu sunt dulci in sine sau incluse in categoria "dulciuri": pate-urile, produsele de carmangerie, iaurturile “naturale” cu 0% grasimi, cerealele pentru micul dejun, muesli, batoanele energetice, painea, mustarul, ketchup-ul, mancarurile pentru bebelusi, sosurile tip barbeque sau cele pentru salate etc. Spuneti ca " Dulciurile pot rămâne una dintre micile noastre plăceri, atâta timp cât le consumăm raţional " insa tocmai asta este problema: un dependent de dulce NU POATE consuma rational drogul sau. Este ca si cum i-ai spune unui dependent de cocaina sa consume la ocazii speciale, rational. Gasiti mai multe informatii aici: http://lchf.ro/sanatate/dependenta-de-carbohidrati/ sau http://lchf.ro/zaharul-are-multe-denumiri/ Cu stima, LCHF.ro